Full text of "Fericitul Ilie vazatorul de Dumnezeu, Opere complete, vol. 2 (2010)"

See other formats

Scrierile complete ale 

Fericitului Ilie văzătorul de 
Dumnezeu 
şi viaţa sa, 

comentate 
de către 

ucenicul şi fiul său întru Domnul, 
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş 

Voi. 2 




Teologie pentru azi 



Bucureşti 
2010' 




3 august 1919 - 4 mai 2005 
89 de ani 



însă Fericitul Ilie îşi serba ziua de naştere, întotdeauna, pe 20 iulie, 
pentru că se născuse pe stil vechi la acea dată, adică înainte de 
îndreptarea calendarului în Biserica Ortodoxă Română. 
Şi făcea asta pentru că primise numele Sfântului Proroc Ilie 
Tesviteanul, pomenit în ziua sa de naştere, cel care i-a fost ocrotitor 
şi model de nevoinţă şi de râvnă dumnezeiască în tot timpul vieţii 
sale. 



Introducere 



Acest al doilea volum al Operelor complete ale 
Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu reproduce cartea sa 
Teurgie, întocmită astfel de către autor, numele cărţii 
reprezentând un cuvânt grecesc compus, care vorbeşte 
despre lucrarea lui Dumnezeu cu el, despre modul cum 
Dumnezeu i S-a făcut cunoscut prin slava Sa. 

El cuprinde două părţi, prima parte, cea de proză, 
regăsindu-se, în mare măsură, şi în substanţa primului 
volum pe care l-am editat, pe când a doua parte a cărţii, 
cea poetică, cuprinde poeme compuse după eliberarea sa 
din închisoare. 

Am decis, de această dată, ca propriile noastre 
comentarii să ocupe numai partea de subsol a cărţii, pentru 
ca să se distingă, fără dubii, vocea autorului de cea a 
comentatorului. 

Asa vom face si în următoarele volume, care vor 

5 5 ~ 

cuprinde conţinutul caietelor sale manus criptice, care sunt 
caietele sale de creaţie si, totodată, de note si care nu 

> 5 ~ ~ 5 

cuprind cărţi ca atare. 

Singurele cărţi elaborate de Fericitul Ilie sunt cele 
cuprinse în primul volum {Cartea luminii dumnezeieşti) şi 
în acest al doilea volum al operelor sale complete 
{Teurgie), tocmai de aceea s-au şi constituit în primele 
două volume ale ediţiei curente. 

5 

Am primit manuscrisul cărţii de faţă pe când trăia 
Dumnezeiescul Ilie şi l-am transcris, împreună cu doamna 
preoteasă, şi i-am înapoiat manuscrisul, fără ca atunci, 
când am primit cele 6 caiete manuscriptice de la sine (pe 
care le vom edita în volumele următoare), să mai primesc 
şi manuscrisul volumului pe care îl edităm acum. 

L-am primit după mari insistenţe, pentru că, din 
multă smerenie, nu dorea să ne mai dea alte manuscrise, 
considerând (cum spuneam în volumul precedent) că e de 
ajuns ceea ce a scris în Cartea luminii dumnezeieşti. 

Era o zi de vară, atunci când l-am primit (am stat sub 
bolta de viţă din curte) şi am început să transcriem textul 
cărţii pe data de 8 iunie 2002, înapoindu-i manuscrisul la 
următoarea întrevedere. 



Teurgie 



I 



Despre feciorie 



Fecioria 2 este o realitate 3 atât de pură şi de vie încât 
devine născătoare 4 sub influenţa iubirii creatoare a lui 
Dumnezeu. 

Spiritul a creat întotdeauna din această realitate 5 . 

Dumnezeu S-a întrupat din feciorie 6 . 

Până nu se ajunge la această realitate, cea mai 
apropiată de Spiritul Creator, nu pot lua naştere formele şi 
toate esenţele existenţei dumnezeieşti. 

Această alma mater este impregnată de iubirea 
divină în cel mai înalt grad 9 . 

Ea are frăgezime, fragilitate, dulceaţă sufletească. 
Este esenţa viului vieţii. Este atmosfera nunţii cereşti a 
Mirelui Iisus. E mireasa Dumnezeirii. 



2 Fericitul Ilie vorbeşte aici despre harisma fecioriei, primită în urma 
vederii slavei lui Dumnezeu, feciorie trăită de întreaga persoană a 
celui care se îndumnezeieşte. 

3 Divino-umană. 

4 De vederi dumnezeieşti. 

5 Spiritul/duhul fiecărui Sfânt în parte a trăit fecioria dumnezeiască, 
ca urmare a curăţirii lor patimi şi toată înţelepciunea şi creaţia lor 
duhovnicească vine din curăţia primită de la Dumnezeu. 

Cu alte cuvinte, sfinţenia e cea care produce lucrări dumnezeieşti, 
pline de har, fie că e vorba de cărţi, construcţii sau diverse obiecte, în 
care se văd amprenta duhovnicească a Sfântului. 

6 Din trupul Prea Curatei Fecioare. 

7 în spiritul nostru, nu le putem vedea extatic. 
Expresie latină: sânul mamei. 

9 Curăţia dumnezeiască, fecioria ca harismă dumnezeiască este plină 
de iubirea pentru Dumnezeu pentru că e e plină de experienţa luminii 
dumnezeieşti necreate. Dumnezeiescul Ilie vorbeşte aici despre cel 
mai înalt grad al curăţiei dumnezeieşti, adică al curăţiei care se face 
văzătoare de Dumnezeu în mod continuu. 

Numai cel care ajunge să stea, în mod continuu, pentru o anume 
perioadă de timp, în slava lui Dumnezeu, ştie, la propriu, cum este 
această stare a fecioriei, care e plină de iubire pentru Dumnezeu, 
pentru că la ea s-a ajuns tocmai din multa iubire pentru Dumnezeu. 



Fecioara Măria a fost şi este simbolul ei cel mai 
deplin, pentru că a trăit-o şi o trăieşte continuu iar acum, în 
cer, ea este în fecioria luminii dumnezeieşti. 



La communication des anges 



Comunicarea între îngeri şi între îngeri şi oameni se 
face prin suflu concentric de zone de cercuri 10 . 

O zonă concentrică de lumină se apropie de alta ca 
sfera unei flăcări sau a unei lumini de zona unei alte flăcări 
sau lumini. 

Ele se pot întrepătrunde, pot trece una prin alta 11 , se 
pot suprapune, pot coexista în acelaşi loc. 

Şi material există această posibilitate, când o lumină 
mai mică dispare şi nu se mai observă în cadrul unei 
lumini mai puternice. 

Comunicarea spirituală se face atunci când inima sau 
duhul tău simte o dulceaţă 12 sau vede o lumină de o nuanţă 
nouă, diferită, proaspătă şi grăitoare 13 sau aude susurul 
unei voci . 

Aşa comunică îngerii: prin transmisie de simţiri, de 
intuiţii directe 15 . 

Tot aşa cum o sursă de lumină şi de căldură 
materială te influenţează şi tu o primeşti şi o cantitate din 
ea rămâne în tine, la fel şi sursa spirituală de lumină şi 
iubire [căldură] rămâne în fiinţa ta după contactul cu o 
sursă [fiinţă] spirituală. 



10 Se descrie o vedere extatică, care nu are nimic de-a face cu fizica 
sau cu închipuirea umană. El a descris, pe scurt, ceea ce vedea... 

1 1 îngerii şi sufletele oamenilor. 

Toate cele descrise aici despre modul cum trăiesc şi comunică 
îngerii şi ei cu oamenii au fost văzute în mod extatic de către autorul 
nostru şi nu au fost citite în altă parte. 

12 Dumnezeiască, o iradiere a luminii dumnezeieşti, a harului 
dumnezeiesc. 

13 însuşiri ale luminii necreate văzută extatic. 

14 în vedere dumnezeiască şi nu cu urechea fizică. 

15 între ei si cu noi. 



Reîntoarcere 



Oare se poate reda pulsul extatic al Dumnezeirii 
sau, mai bine zis, pulsul şi ritmul inimii dumnezeieşti (a lui 
Iisus în noi 17 , când ne înălţăm la stări extatice, ca nişte 
vase 18 alese în preajma Divinităţii, reflectând în noi şi 
absorbind în propria noastră respiraţie şi pulsaţie harul prin 
care vedem, simţim şi auzim 19 - într-un cuvânt 
înregistrăm 20 cu toate simţurile omeneşti şi 
supraomeneşti 21 ) pulsul, ritmul creaţiei eterne 22 , care curge 
pulsatoriu în nimbi de nori de flacără albă-albăstruie şi în 
toate infinitele culori 23 , într-un univers spiritual permanent, 
din care odată am sorbit, în care spiritual m-am topit 24 ? 

Am fost al cerului 25 , cu duhul am umblat 26 şi am 
participat 27 , m-am afundat în creaţia divină 28 . 

Dar m-am prăbuşit de acolo 29 . Oare puterile mă vor 
mai ajuta să mă reîntorc? Oare Dumnezeu, în marea Lui 
îndurare şi iubire, mă va mai chema, mă va mai primi? ! . . . 

Ispita te poate copleşi, zdrobi şi atunci se produce 
întunericul, din care poţi ieşi, totuşi, biruitor şi în lumină 
mai vie, dacă persişti în rugăciune şi purificare. 

Subtilitatea demonică 30 te poate înşela dându-se 
drept adevăr, apărând ca înger luminos, dar asta e cu totul 



16 Se poate descrie? 

17 Pe care 1-a văzut în mod extatic. 

18 Cuvânt împrumutat din lexicul Sfântului Apostol Pavel. 

19 în vederea dumnezeiască. 

20 Vedem/contemplăm pe cele pe care ni le dă Dumnezeu ca să le 
vedem întru slava Sa. 

21 Pe care le trăim în vederea slavei Sale sau prin capacităţile noastre 
umane umplute de către lumina lui Dumnezeu. 

22 Ceea ce izvorăşte în slava lui Dumnezeu. 

23 Lucuri văzute extatic şi care exprimă ceea ce vedea în lumina 
dumnezeiască. 

24 M-am integrat în mod deplin, nu depersonalizându-mă ci 



umplându-mă de slava Sa. 



25 



Am fost văzător al celor cereşti mult timp. 



26 In lumina dumnezeiască. 

27 



28 



La viaţa dumnezeiască a împărăţiei lui Dumnezeu. 



M-am afundat în lumina lui Dumnezeu sau am fost umplut de 
slava lui Dumnezeu, care mi se arăta într-o mare diversitate de 
creaţii şi de forme dumnezeieşti. 

1 Am pierdut vederea lui Dumnezeu sau starea în slava lui 
Dumnezeu în mod continuu, la care am ajuns în puşcăria de la Aiud. 



altceva. E o alunecare 31 pe care, până la urmă, o sesizezi 32 
şi o respingi. 

Stăpânirea adevărului e izvor de bucurie 33 . 

Oare Iisus era trist? 

Acesta este adevărul. Dar până ajungi aici e greu şi, 
mai ales, e greu a trăi în bucurie 34 . 

Personal am ajuns aci adesea, şi am trăit în bucurie, 
dar mereu am căzut din bucurie 35 , indiferent dacă bucuria a 
durat clipe, ore, zile, luni de-a rândul. 

Permanentizarea bucuriei cereşti - nu omeneşti - 
este un stadiu serafic 36 spre care trebuie să tindem să-1 
dobândim. 

Atunci, oameni fiind, vom fi ca îngerii 37 . 

Atunci se va realiza transfigurarea lumii şi pământul 
şi cerul nou vor coborî la noi şi noi vom urca în spirale ce 
vor deveni cununi ale Dumnezeirii! 38 . . . 



30 Apariţii demonice subtile, greu de înţeles de oricine. 

31 O cădere în păcat. 

32 O înţelegi că e de la demoni. 

33 A trăi întru adevărul vederilor extatice şi al Revelaţiei 
dumnezeieşti a Bisericii înseamnă a trăi în adevăr, a avea experienţa 
adevărului, certitudinea lui în persoana ta. 

Şi adevărul lui Dumnezeu este izvor de bucurie permanentă, 
dumnezeiască, pentru că bucuria adevărului vine din curăţia şi 
sfinţenia comuniunii cu Dumnezeu, Cel care ne certifică experienţele 
duhovniceşti şi ne luminează, prin Duhul Său, teologia cuprinsă în 
cuvintele Scripturii şi ale întregii Tradiţii bisericeşti. 

34 E lucru greu să te despătimeşti dar şi mai greu e să trăieşti mereu 
întru bucuria vederii extatice şi a înţelegerilor dumnezeieşti. 

35 Din bucuria dumnezeiască pe care o aduc vederile dumnezeieşti. 

36 E un stadiu îngeresc, pentru că Sfinţii îngeri sunt mereu în bucuria 
iubirii lui Dumnezeu şi a preaslăvirii Dumnezeului nostru treimic. 

57 Conform cuvintelor Domnului, la transfigurarea întregii creaţii. 

Urcarea în spirală cât şi Sfinţii ca şi cununi ale Prea Sfintei 
Treimi sunt vederi extatice ale modului cum se mişcă şi trăiesc 
îngerii şi Sfinţii în împărăţia lui Dumnezeu, lucruri care au fost 
văzute si descrise si de alţi Sfinţi ai Bisericii. 



Experienţe şi viziuni din trecut 



în perioada anilor 1962-1963, când eram în detenţie, 
am trăit fenomene ale inconştientului, asemănătoare 
filosofului Gustav Jung 39 . 

Citind acum cele experiate de el în exploatarea şi 
cercetarea inconştientului pentru cunoaşterea adâncului 
acestui strat psiho-spiritual, îmi revin în minte faze 
asemănătoare pe care le-am trăit personal. 

Scopurile au fost însă deosebite 40 . 

Gustav Jung exploata adâncurile în scopul 
cunoaşterii lor. De aceea s-a oprit la jumătate de drum. 

Eu, ajutat iniţial de credinţă, voinţă şi rugăciune iar 
apoi de harul Duhului Sfânt, am trecut prin fazele descrise 
de el dar am păşit mai departe, ajutat de harul Duhului 
Sfânt, căci scopul meu era aflarea împărăţiei Cerurilor, 
apropierea de Dumnezeu, transfigurarea, ceea ce, în parte, 
am reuşit să realizez. 

Voi începe prezentarea primei faze 41 . 

Am practicat rugăciunea inimii prin aspirarea 
aerului la cuvintele: Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui 
Dumnezeu, trăgând o linie dreaptă, în jos, cu mâna 
dreaptă 42 , deasupra inimii şi la cuvintele: miluieşte-mâ pe 
mine păcătosul! făceam o linie transversală, tot pe inimă, 
cu mâna dreaptă, peste prima linie 43 . 

Aşa am practicat-o luni şi ani de zile, din ce în ce 
mai insistent şi mai frecvent. 

Cu timpul, această acţiune mi-a trezit sentimentul de 
dragoste fierbinte pentru Iisus. Ardea în mine dorinţa să 
văd un înger. 



39 
40 



A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Carl_Jung. 

Eu le-am trăit în drumul meu spre curăţirea de patimi, cu alte 



cuvinte, pe când Jung în scopul cercetării ştiinţifice. 



41 



A drumului meu spre despătimire. 



42 Degetele mâinii drepte fiind strânse ca pentru închinarea pe trupul 
nostru, ca atunci când ne facem Sfânta Cruce. 

43 Făcând astfel semnul Sfintei Cruci, pe propria sa inimă, cu mâna 
dreaptă, ca pentru rugăciune, în timpul rostirii continue a rugăciunii 
isihaste. 



10 



Aproximativ după un an de zile, deasupra inimii 
sau, mai bine zis, în inimă, îmi apărea, în mod intermitent, 
semnul crucii, luminos ca soarele. 

Bucuria mea era de nedescris. Am continuat să 
practic rugăciunea inimii aproape permanent, după 
îndemnul Apostolului Pavel: Rugaţi-vă neîncetat! 

Am ajuns, uneori, să repet rugăciunea de 
zece-cincisprezece mii de ori pe zi şi alte rugăciuni. Asta 
făceam din zori şi până la culcare 44 . 

Dar pentru că, prin inspirarea şi expirarea aerului, 
inima îmi obosea de la sine, ritmul rugăciunii mele s-a 
schimbat intrând în puls şi, cu timpul, bătăile inimii mele şi 
pulsul meu spuneau rugăciunea în ritmul lor rapid. 

Chiar noaptea, trezindu-mă, vedeam în pulsul inimii 
mele scânteind crucea luminoasă şi o voce interioară, care 
era a mea, repeta cuvintele mental. 

Până aici totul a fost bine. 

Dar, ca la o comandă nevăzută, decorul s-a schimbat. 
In celula în care eram a fost introdus un bolnav psihic care 
a început să ne tortureze fără vina lui. 

Ca o paranteză, în vremea aceea, chiar cei care 
înnebuneau, nu erau eliberaţi şi erau ţinuţi în detenţie de 
ani de zile. 

Concomitent, vise dezechilibrante, ca la Gustav 
Jung, au început să-mi apară. 

Temeri demonice care mă tulburau. Deşi de moarte 
nu mă temeam, cum nu m-am temut niciodată, aveam o 
teamă înnăscută, încă din copilărie, de demoni. 

Acum se adăuga şi faptul că mă îngrozea gândul că 
aş putea înnebuni. Forţele negative, demonice, s-au 
dezlănţuit acum mai mult ca oricând dorind să mă 
înspăimânte, să mă turbure, mai ales în timpul rugăciunii. 

M-au tulburat închipuiri, cu frică, groază şi cutremur 
ca în basme, când apar demoni puternici. Vedeam flăcări şi 
prăbuşiri 45 iar cutremurul şi groaza mă pătrundeau, dar nu 
încetam să mă rog. 

Am avut, spiritual, stări asemănătoare epilepsiei, cu 
răcnete şi înţepeniri şi urlete interioare, dar pe care le 
stăpâneam şi nu le exteriorizam. 

Credeam că mă voi îmbolnăvi. 



44 Fiind în temniţă. 



45 în interiorul meu... nu în afară de mine. 



11 



Au început visele de groază. 

într-o noapte m-a trezit coşmarul coborârii într-o 
fântână a adâncului, care mă ducea spre tărâmul morţilor 
din Iad. 

Aveam viziuni ale Iadului, ale lumii celor duşi în 
întuneric, în vis şi uneori în mod real, căci visele începeau 
să se amestece cu starea de trezie (veghe). 

Deci inconştientul se dezlănţuise şi rupea pânza care 
îl desparte de real. 

într-o noapte m-a trezit un vis îngrozitor. O fiinţă 
plină de păr, care ştiam că era un demon, era deasupra mea 
şi căuta să mă sugrume. M-am trezit, dar el tot deasupra 
mea era şi mă ţinea încleştat, înţepenit, iar printr-o forţă 
spirituală nu mă lăsa să mişc nici picior, nici mână, ca să 
fac semnul biruitor al Crucii. 

Dar gândul meu era la Dumnezeu, Care Se afla în 
inima mea. La un moment dat, gândind şi apelând la Sfânta 
Treime, m-am eliberat de forma de urangutan, pe care am 
văzut-o cum s-a deplasat la alte două persoane din celulă, 
care s-au trezit, pe rând, îngrozite, una dintre persoane 
chiar răcnind. 

Altă dată, când am avut o congestie cerebrală, 
sorbind o lacrimă a lui Iisus, care îi căzuse pe laba 
piciorului Său strălucitor, am fost iarăşi salvat în mod 
miraculos. 

Continuam mereu rugăciunile şi învăţam mereu 
altele de la cine puteam, şi pe care le rosteam zilnic 
{Paraclisul Maicii Domnului, Acatistul lui Iisus, Acatistul 
Maicii Domnului, Rozariul, Calea Crucii 46 şi alte zeci de 
rugăciuni). 



46 Ultimele două fiind rugăciuni romano-catolice şi bineînţeles că le- 
a învăţat de la preoţi sau credincioşi romano-catolici sau greco- 
catolici cu care era închis. 

Deşi Dumnezeiescul Ilie nu avea pe atunci o cunoaştere teologică 
aparte, aprofundată, a teologiei şi a experienţei ortodoxe (pentru că 
era autodidact în cele ale Teologiei) dar era avid să ştie, să afle cât 
mai multe, a ajuns la stări mistice şi la înţelegeri teologice în mod 
experimental, ajungând un teodidact, un învăţat de către Dumnezeu, 
un posesor de experienţe şi înţelegeri pe care, mai apoi, se bucura să 
le găsească şi să-i fie confirmate de diverse cărţi ale Sfinţilor Părinţi 
şi tratate teologice. 



12 



Mă rugam neîncetat cu toate încercările fantastice 47 
prin care treceam. 

Lumina 48 şi crucea 49 sălăşluiau în inima mea, dar pe 
frunte îmi stăteau, ca o obsesie, un corb şi un şobolan pe 
care îi vedeam 50 . 

Mai târziu mi-a apărut pe frunte un diavol chircit pe 
care nu-1 puteam înlătura. 

Vorbe urâte şi injurioase la adresa Sfintei Fecioare 
sau la adresa celor sfinte îmi torturau mintea 51 . 

După luni şi luni de rugăciuni, m-au părăsit, în mod 
treptat, imaginile demonice din dreapta capului, apoi din 
stânga capului şi, în cele din urmă, diavolul din frunte. în 
locul lor a apărut lumina [dumnezeiască] şi crucea 
luminoasă. 

Am înţeles că aceasta fusese bătălia pentru 
purificarea mea de păcate. Inima mea avea lumina, se 
curăţise, dar mintea mea întârzia. 

Când şi mintea s-a purificat, lumina mi-a cuprins 
capul şi apoi, cu timpul, învingând treptat ultimele zone 
întunecate, mi-a cuprins tot corpul. 

Eram în lumină şi eu însumi simţeam că eram 
pătruns de lumină. 

Din când în când, orice gând sau simţire cât de cât 
necurată, de mânie, de cuvânt nelalocul lui, mă tulbura. 
Lumina dispărea [atunci]. 

Dar după câteva ore sau zile de rugăciune, 
depinzând de gravitatea vinei şi a greşelii mele şi după 
căinţă, lumina reapărea şi mai puternică şi mai revelatoare 



47 Neînchipuit de grele, pe care le suportam din partea demonilor, 
care vedeau spre ce mă îndrept... 

48 Dumnezeiască. 

49 De lumină dumnezeiască, de care a vorbit anterior. 

50 Demoni sub această înfăţişare. 

51 Şi care erau aduse de către aceşti demoni, pe care îi vedea, cu 
sufletul (care devenea din ce în ce mai curăţit, în pofida tuturor 
ispitelor), stând pe fruntea lui. 



13 



de lucruri şi noi fenomene , pe care nu le mai ţin minte în 
amănunt 53 . 

Ajunsesem, în ultima vreme, ca lumina să mă 
însoţească aproape permanent 54 . 

Şi chiar dacă dispărea, după câteva clipe de 
rugăciune, îmi apărea iarăşi. Astfel, în mod treptat, am 
intrat în împărăţia Cerurilor, în împărăţia luminii. 

Dar până acolo drumul a fost greu şi riscant, încât 
mulţi cunoscători 55 mi-au spus ulterior, că fără ajutor şi un 
sfătuitor e de mirare că am reuşit, fiindcă puteam să-mi 
pierd minţile. Am simţit şi eu acest lucru. 

Dar la Dumnezeu toate sunt cu putinţă. Aşa că: 

Mulţumesc Ţie, Doamne! 

Slavă Ţie, Prea Sfântă Treime! 

Slavă Ţie, Prea înalte Tată Ceresc şi Ţie, Duhule 
Sfinte şi Ţie, Iisuse mult iubit! 

Voi încerca, pe cât îmi stă în putinţă, să prezint 
vederile în Duh, pe care le-am avut în împărăţia luminii, 
prin văzul spiritual şi luminarea minţii mele. 



în primul rând, teama de demoni şi teama de a-mi 
pierde minţile mi-au dispărut complet şi au fost înlocuite 
de un curaj nebănuit. 

în al doilea rând, am ajuns să trăiesc în comuniune 
cu harul Duhului lui Dumnezeu, să cunosc harul lui 
Dumnezeu, să mi se descopere lucruri şi lucrări în Duh, să 
am viziuni din împărăţia luminii, fără vrerea mea, care 



52 Care se petreceau în slava lui Dumnezeu. 

Foloseşte aici pe fenomene, vorbind omeneşte, ca să explice toate 
derulările de evenimente extatice pe care le vedea şi care nu aveau 
nimic de-a face, bineînţeles, cu materialitatea, atâta ttimp cât erau 
văzute extatic, în slava lui Dumnezeu cea necreată şi veşnică. 

53 De aceea trebuie să înţelegem că descrierile care ne-au rămas de la 
Dumnezeiescul Ilie despre vederile sale mistice sunt foarte puţine în 
comparaţie cu vederile sale extatice. 

54 Să o văd în persoana mea în mod permanent. 

55 Ai experienţelor îndumnezeirii. 



14 



depăşesc puterea minţii omeneşti, constituindu-se într-o 
dovadă a existenţei unei lumi spirituale infinite şi veşnice. 

Este posibil ca să vezi, cu ochii minţii, culoarea albă 
şi toate celelalte culori 56 desfâşurându-se în nuanţe infinite. 

Am văzut 57 mişcarea accelerându-se până la infinit şi 
acolo devenea linişte şi pace atotstăpânitoare. 

Am văzut soarele spiritual, de care apropiindu-mă, 
priveam, ca printr-un ochi ceresc, în toate direcţiile. 

Deşi am mai vorbit anterior de unele fapte pe care le 
prezint acum, o fac totuşi, pentru că, întâmplător, am dat de 
aceste pagini scrise cu ani în urmă şi care sunt mai 
complete 58 . 

Apoi, privind primul soare, un alt soare mi-a apărut, 
nu departe, mai luminos, într-un senin de cer mai pur, mai 
diafan şi aşa, din zare în zare, ceruri tot mai înalte, mai 
străvezii, mai de necuprins, până când inima şi mintea mi 
se pierdeau în dulceaţa extazului, pe care fiinţa mea, 
nepregătită de mai mult, nu-1 mai putea suporta. 

Şi, ca să nu uit, înainte de a ajunge în împărăţia 
Cerurilor, am avut viziunea, în spirit, a stelei evreieşti, a 
zvasticii indiene, a pagodelor şi semnelor budiste, adică a 
treptelor spiritualizării omenirii la diferite popoare 59 . 

Dar, mai frecvent, înainte să mi se descopere 
împărăţia cerurilor, am avut, în repetate rânduri, viziunea 
unui copac multicolor în spaţiul cosmic. El purta, ca frunze 
şi ramuri, simboluri diverse, pe care, în mod iniţial, nu le 
puteam descifra. 



56 Ale luminii dumnezeieşti. 
31 în vedere extatică. 



38 Pentru că a avut mai multe variante de manuscris cu ceea ce dorea 

să publice, lucru pe care îl vom înţelege, în mod aplicat, din caietele 

sale manuscriptice. 

,9 Pentru că religia oricărui popor are o anume spiritualitate, anumite 

adevăruri experenţiale, bineînţeles mai depărtate sau mai apropiate 

de teologia şi experienţa Bisericii Ortodoxe. 

însă niciodată Fericitul Ilie nu a pus semnul de egalitate între 

teologia şi experienţa mistică a Bisericii noastre şi vreo altă teologie 

sau experienţă din afara ei. 

Dar a citit şi a fost profund doritor să afle diverse teologii şi moduri 

de experienţă din alte religii sau confesiuni, fapt pentru care a citit 

mult despre viaţa yoghinilor şi despre hinduism, despre diverşi 

mistici romano-catolici sau protestanţi, multă literatură diversă. 



15 



Pe măsură ce timpul trecea şi rugăciunea sporea 60 , 
simboluril 61 au început să-şi descopere realitatea interioară 
a unor lumi nebănuite. Acesta era, mi-am zis, arborele 
cosmic, arborele vieţii lumii spirituale. 

Acest arbore, ca imagine primordială (Gustav Jung), 
există în concepţia poporului român şi mie, ca român, aşa 
trebuia să-mi apară, aşa trebuia să mi se descopere lumea 
spirituală din veşnicie. 

Am văzut cununi multicolore în împărăţia luminii, 
de care apropiindu-mă - sau ele apropiindu-se de mine -, 
erau ca nişte flori şi, mai târziu, mi s-au descoperit a fi 
cununi alcătuite din Făpturi cereşti, care se roteau în 
armonie. Alteori izvorau. 

De aceea am zis, mai târziu, când cineva m-a 
întrebat ce cred despre arta modernă (care merge spre 
simboluri), că este o artă care încetează sau care se 
găseşte la început de drum spre adevăratele esenţe 
sublime, care se vor descoperi ulterior. 

Am văzut bolţi care se multiplicau la infinit şi se 
măreau până deveneau universuri aparte, iar nuanţele lor 
erau de la albastru spre alb, atunci când, în rugăciuni, mă 
gândeam la Sfântul Apostol Pavel. 

Fiecare Sfânt îmi apărea într-o culoare proprie, 
deosebită (care reapărea ori de câte ori mă rugam) şi de 
obicei sub formă de temple, catedrale de o cerească 
împodobire şi minuţioasă frumuseţe. 

Alte daţi mi-a apărut, ca diferite simboluri, în faţa 
altarelor, templelor, ca o tipsie de aur pe care se afla ceva 
nedeterminat pe masa Sfântului altar. 

Maica Domnului mi-a apărut ca o culoare albăstrie, 
în care străluceau trei luceferi de lucire egală, care am 
socotit a fi Sfânta Treime. 

O dată, o singură dată, i-am auzit cerescul glas 62 
citind rugăciunea Tatăl nostru, într-o lumină străvezie şi 
nedepărtată. 

Altă dată şi adeseori am văzut nori nimbus 
strălucitori, care creşteau în ceruri şi am zis: sunt norii 
Sfântului Duh, născători de lumi noi. 



60 în persoana mea. 

61 Pe care le vedeam, în mod spiritual. 

62 Maicii lui Dumnezeu. 



16 



O singură dată, gândind în timpul rugăciunii la Iisus, 
am văzut pe ceruri un fulger violet, ca un trăsnet şi am zis: 
e Cuvântul Domnului, e Cuvântul lui Dumnezeu. 

Altă dată, având în gând Sfânta Treime, am văzut 
trei piramide foarte mari, de culori diferite, în depărtări, 
urmate de altele mai mici. Imaginea a revenit şi în alte daţi. 

Am văzut lucruri atât de măreţe şi de sublime, pe 
care nu le mai reţin, dar pe care mintea şi spiritul omului 
nu le-ar putea crea, ci numai reflecta ca o oglindă. 

Sunt realităţi ale împărăţiei luminii, mai presus de 
puterea creatoare a minţii omeneşti, căci n-am cunoscut în 
viaţă, nici pe departe, ceea ce cunoşteam în câteva clipe de 
strălucire şi de deschidere a cerurilor. 

Dar, smerit trebuie să fiu, că uneori, cu toată 
rugăciunea şi credinţa mea, demoni, sub diferite forme - 
pe care nu le mai amintesc aici 63 - năvăleau şi nu-i mai 
puteam birui. 

Atunci rămâneam cu gândul la Dumnezeu rostind, în 
mod concomitent, scurte rugăciuni, care îmi umpleau 
mintea, cum ar fi: lisusel Măriei Sfântă Treime! 

Lăsam să treacă furtuna lor 64 biruitoare asupra mea 
ca om, ştiind că Duhul lui Dumnezeu mă va ajuta şi mă va 
lumina în curând şi mă va face şi mai puternic şi mai 
luminos. 

La început credeam că nu voi mai putea fi biruit de 
demoni cât sunt cu Dumnezeu. Dar era o părere falsă, o 
mândrie. 



63 Dumnezeiescul Ilie nu mai dorea să-şi amintească (şi nici nu-mi 
vorbea despre ele) multe dintre ispitele şi arătările demonice, pe care 
le-a suferit şi nici nu vorbea, cum am mai spus, despre torturile, 
înjosirile, schingiuirile pe care le-a suportat în închisorile 
comuniste. ..ci dorea să prezinte numai lucrurile frumoase, pozitive, 
benefice, întăritoare. 

Avea repulsie maximă faţă de urât, de lucrul degradant, de orice 
perversitate, fapt pentru care nu doarea să vorbească, în mod 
anagajat, despre lucruri pe care le considera nedemne de discutat. 
Tocmai de aceea în manuscrisele sale am găsit foarte puţine descrieri 
ale ispitelor şi ale durerilor suportate, deşi ele au fost imense. 
Tot la fel, în cei 10 ani de trăire în preajma sa, abia mi-a sugerat sau 
mi-a descris câteva dureri, chinuri, ispite şi necazuri venite de la 
demoni şi oameni, pentru că dorea să rămân cu bucuria şi frumuseţea 
comuniunii cu Dumnezeu în inimă. 

64 A demonilor. 



17 



Căci Domnul îngăduie să fii biruit, ca apoi, după ce 
rabzi cu credinţă şi smerenie biruinţele demonice, cum a 
răbdat El batjocorirea, răstignirea pe Cruce, să îţi dea mai 
mult har, să te înalţe, să te luminese, ca să te înarmeze 
pentru lupta ce o avem de dus în lumea spirituală, unde 
demonii se strecoară sub diferite forme, uneori se arată 
chiar luminoşi, aşa încât să ne deruteze, să ne prăbuşească, 
să ne facă să ne închinăm lor din greşeală, din neputinţa de 
a distinge ce este de la Dumnezeu şi ce este de la demoni. 

Am căpătat în felul acesta puterea şi iscusinţa de a 
distinge care viziuni, care lumină vine de la Dumnezeu şi 
care vine de la demoni. 

Aş putea spune, în general, că lumina pură, 
străvezie, strălucitoare şi dăruitoare de linişte, dulceaţă şi 
blândeţe este de la Dumnezeu. 

Lumina care nu e complet pură, e translucidă şi 
neliniştitoare sau pur şi simplu rece, neodihnitoare, iritantă, 
aceea este de la demoni. Ea este insistentă, băgăcioasă, 
obsesivă şi greu te poţi descotorosi de ea. 

Lumina divină se obţine greu şi la cea mai mică 
inadvertenţă se retrage. 

Ca urmare a acestui fapt, am asistat la viziuni 
apocaliptice, am ascultat răcnetul balaurului sângeros, zile 
în şir. L-am văzut svârcolindu-se în cosmos. 

Am asistat la faptul cum fiara cenuşie, care apărea 
ca o masă noroasă cenuşie, absorbea şi biruia chiar pe 
îngerii luminoşi care intrau în luptă cu ea. Am socotit că 
îngerii care se prăbuşeau sunt minţile luminate, care se 
închină inteligenţei omeneşti şi uită de Dumnezeu. 

Am înţeles că acest nor cenuşiu, această fiară 
cenuşie este mintea, inteligenţa creierului uman, inteligenţă 
care atrage sufletele curate, luminoase şi datorită puterii ei, 
în viitor va avea multă autoritate şi va rătăci şi rupe de la 
Dumnezeu multe spirite strălucitoare 65 . 



65 Mintea autonomă, care caută, de una singură, adevăruri şi noi 
motive ca să II batjocorească pe Dumnezeu şi să minimalizeze 
prezenţa şi lucrarea Sa în lume, a căpătat şi va căpăta, potrivit 
viziunii sale, o mai mare trecere în faţa oamenilor, care vor socoti 
genialitatea şi ştiinţificitatea ca bunuri mult mai preţioase decât 
îndumnezeirea omului. 

Adică oamenii vor fi uluiţi tot mai mult de cei care fac lucruri 
extraordinare, care inventează maşini, care pot să manipuleze, prin 
capacităţile lor speciale, lumea şi mai puţin vor vedea o mare figură 
în cineva care se curăţeşte tot timpul de patimi şi trăieşte 



18 



Se va repeta, pe plan uman, căderea lui Lucifer, care 
a căzut din pricina prea multei străluciri, care 1-a făcut să 
se creadă Dumnezeu. 

Odată, într-o stare de mare înălţare spirituală, se 
făcea că văd la baza Crucii pe omul îndumnezeit, ca fiu 
înfiat, ca fiind în comuniune cu Prea Sfânta Treime, 
deasupra lui strălucind cei trei sori (luceferi): Tatăl, Fiul şi 
Duhul Sfânt. 



Aceşti ultimi douăzeci de ani, pe care i-am trăit în 
mod normal în familie şi societate, sunt o dovadă că cele 
trăite şi revelate atunci, în detenţie, au fost rodul unei 
experienţe normale, au fost realităţi petrecute în lumea 
aceasta, trăite de persoana mea, dar pe alt plan, realităţi de 
altă natură, de esenţă spirituală, realităţi ale unei lumi care 
există undeva, dincolo de spaţiu şi timp, în harul Spiritului 
universal, în lumina dumnezeiască, în împărăţia cerurilor, 
care împărăţie poate fi aici, în noi şi oriunde, fiind în afară 
de timp şi spaţiu, după cuvintele lui Hristos: „împărăţia 
Cerurilor este si în lăuntrul vostru!" 66 . 

Inima este locaşul, altarul lui Dumnezeu. 

„Eu stau la uşă şi bat. Dacă cineva îmi deschide, Eu 
voi veni la el şi voi face din inima lui altarul Meu. Voi 
coborî la el cu tot cerul Meu" 67 , a spus Domnul nostru Iisus 
Hristos şi aceste cuvinte s-au adeverit şi cu mine pentru o 
perioadă, în aceea în care m-am învrednicit de harul Său. 

Consemnare din data de 5 martie 1981. 



descoperirile tainice şi îndumnezeitoare ale comuniunii cu 
Dumnezeu prin slava Sa. 

Şi cei foarte dotaţi din punct de vedere intelectual şi fizic vor dori 
mai mult spectacularul decât înduhovnicirea lor continuă. 

66 Parafrazează. 

67 Constituie o vorbire a Domnului din mai multe locuri scripturale 



distincte. 



19 



Black-hall-urile (găurile negre), care sunt astăzi în 
cercetarea astronomiei, abat spre ele materia şi lumina care 
cad în zona lor de atracţie. 

Materia şi lumina dispar pur şi simplu în aceste 
fântâni, în aceste vârtej e ale adâncului, ale non-existenţei, 
ale neantului. 

Curios îmi pare faptul că, cu ani în urmă - 
aproximativ douăzeci şi cinci de ani - în timpul viziunilor 
mele spirituale, am văzut, în culoarea verde, dispărând, ca 
într-o fântână-vârtej , toate creaţiunile luminii. 

Şi aceasta timp de zile sau săptămâni, ca apoi, din 
acest vârtej profund, care absorbea totul spre adâncuri, să 
înceapă să apară, ţâşnind ca dintr-o fântână arteziană, în 
jerbe de lumini: creaţiuni, ceruri, spaţii şi timpuri cu 
proprii caracteristici, spre alte zări, adâncindu-se în ceruri 
nevăzute. 

Şi iarăşi curios este, că se afirmă acum, că pâlniile 
care absorb materia şi lumina în aceste găuri negre, ar 
deschide tuneluri de comunicaţii cu lumi ce ar putea 
aparţine altor spaţii şi timpuri. 

De asemenea, că din aceste găuri negre ţâşnesc sau 
ar putea ţâşni jerbe de lumină şi materie şi în spaţiul 
actual. 

De ce oare le-am văzut pe acestea spiritual, 
anticipat, când nu ştiam nimic în legătură cu aceste găuri 
negre? 

A fost o vedere anticipată, spirituală, a 
descoperirilor ştiinţifice şi astronomice din viitorul care 
acum este „azi" ?!... 

Sau poate că există o similitudine între creaţia şi 
existenţa receptate de către noi şi creaţia şi existenţa în 
Duh, spirituală, permanentă, eternă. 

Eu tind să cred a doua alternativă, pentru motivele 
mele intime, intuitive, greu de explicat dar presimţite. 

In primul rând, viziunea am avut-o cu anticipaţie. Ea 
a venit ca o limpezire şi nu ca un răspuns la rugăciunile, 
eforturile şi jertfa în numele lui Hristos. 

Toate acestea mi-au apărut de la sine, mi s-au 
descoperit de la sine, fără a gândi la ele. Eram ca o oglindă 
pură, vie, lucrătoare, purificată şi receptivă. în adâncurile 
mele se sălăşluise harul Duhul lui Dumnezeu, Care îmi 
descoperea creaţiunea spirituală. 



20 



Ce pot să mai zic despre spiralele şi coroanele în 
cercuri concentrice, de lumile şi universurile care ocoleau 
şi izvorau din centrul de lumină, spre care, oricât priveam 
şi cu cât mai atent eram, nu-L vedeam pe Dumnezeu, ci 
creaţia Lui, care mereu se multiplica, se descoperea şi de 
care totuşi mă apropiam? 

Pornesc, ca şi altădată, cântând 68 . 



68 Transpunând în poeme vederile mele extatice şi înţelegerile şi 
sentimentele mele. 



21 



II 



Nemurire 



1 824 69 . Când toate-s fulgere ce curg 
Nemişcător ne pare cerul 70 . . . 
Ne-ncremeneşte 71 adevărul, 
Coroanele 72 , rotind, se scurg. 

1828. Prin timpi şi spaţii să purtăm 
Cununi în noi, încununând! 73 . . . 
La nunta cui mâncând şi bând?! 74 . 
. . . Plecaţi-vă, să ne-nchinăm! . . . 

1832. Să ne-nchinăm, să lăudăm 

Cântarea-n noi s-o înflăcărăm 75 
De din adâncuri de tării 
în bucurii pierind de vii! 76 . . . 



9 Continuăm numărătoarea versurilor sale comentate de către noi de 
la numărul cu care am terminat volumul anterior. 

70 Deşi, în mod extatic, putem vedea viaţa şi dinamismul 
extraordinar al împărăţiei lui Dumnezeu, cum sunt şi trăiesc şi se 
manifestă membrii ei, totuşi acest dinamism dumnezeiesc ne dă nu 
sentimentul de forfotă, de neorânduială în împărăţia lui Dumnezeu 
ci, dimpotrivă, încredinţarea asupra faptului, că cerul lui Dumnezeu 
e nemişcat, pentru că ne produce o tăcere şi o aprofundare în bucurie 
negrăite, care ne umplu în mod desăvârşit, deplin. 

Cerul Lui e nemişcat pentru că noi trăim o nemişcare interioară, o 
neieşire din pacea şi frumuseţea dumneazeiască, pe măsură ce ne 
mişcăm, în mod spiritual, în împărăţia Sa şi vedem foarte multe 
lucruri acolo, pe care Dumnezeu ni le dezvăluie. 
E vorba despre mişcarea imobilă de care vorbeşte Tradiţia ortodoxă. 

71 Ne umple de uluire dumnezeiască adevărul vieţii dumnezeieşti. 

72 îngerii, sub forme de coroane, se rotesc în mod neîncetat... şi astfel 
i-a văzut pe ei în împărăţia lui Dumnezeu. 

73 Să ne trăim viaţa aici, pe pământ, încununându-ne în viaţa ascetică 
şi purtând în noi cununile vederii slavei Sale. 

74 La nunta Fiului lui Dumnezeu, în împărăţia Sa, ne vom desfăta 
dumnezeieşte. 

5 Să ne umplem de dorinţa de a-L lăuda pe Dumnezeu în mod 
continuu. 



22 



1836. Surpaţi şi patimă şi dor 77 

în trup de duh nepieritor! 78 . , 
Sorbit să fiu, nemuritor, 
N-am bucuria ca să mor! 79 



76 Pentru ca în adâncul tăriei luminii dumnezeieşti să ne scufundăm. 
Pierind de vii în slava lui Dumnezeu înseamnă: să trăim încă de 
acum, din această viaţă, în slava lui Dumnezeu. 

77 Surpaţi/stricaţi din voi orice patimă şi dor/împătimire pentru lumea 
aceasta. 

78 Pentru ca să trăiţi ca nişte oameni înduhovniciţi, ca unii care trăiţi 
în duhul şi în trupul vostru prezenţa slavei lui Dumnezeu. 

79 Vreau să fiu, Doamne, absorbit de Tine, făcut nemuritor, pentru că 
nu mă bucur de moarte, ci vreau bucuria veşnică a vieţii cu Tine! 



23 



Creaţie 



„Epoca religioasă sl creaţiei 

va însemna trecerea 

la o altă existenţă". 

(Nikolai Berdiaev 80 , „Sensul creaţiei", 

capitolul: Creaţie şi mântuire) 



1840. Zilele ca fetele 

desfâcându-şi pletele 
turburând luminile 81 ... 

1843. Jucăuşe foc 82 
prinse de mijloc 
mă tot cheamă-n joc 83 . 

1 846. Umbre şi furtuni, 

cum să le aduni? ! . . . 

Umbre şi furtunii 84 . . . 



1849. Ochii care plâng, 
ochii ce mă frâng, 
sânge luminând 85 .. 

1852. Roţile rotesc, 



Nikolai Alexandrovici Berdiaev: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Nikolai_Berdiaev. 

Ol 

Zilele omului sunt încântătoare, te încântă/te ispitesc precum fetele 
care te tulbură cu frumuseţea lor. Frumuseţea lumii tulbură curăţia 
inimii noastre şi ne face să nu mai vedem slava lui Dumnezeu. 
82 Zilele mele sunt jucăuşe, mă bucură... 
' Şi viaţa de aici mă tot cheamă spre bucuriile ei telurice. 
84 Cum să pun la un loc bucuriile de aici, care sunt nişte palide 
umbre, cu bucuriile dumnezeieşti, care sunt furtuni de revelaţii şi de 
trăiri dumnezeieşti, adică trăiri şi înţelegeri foarte rapide în slava lui 
Dumnezeu? 

!5 Ochii pe care îi văd plângând dar, mai ales, cei care mă plâng sunt 
cei care mă bucură, adică îmi luminează sângele. 
Mă plâng pentru că mă iubesc. ..Şi ochii care plâng pentru alţii arată 
că au dor şi bucurie pentru aceia, fapt pentru care amintirea cu dor a 
altora şi cu lacrimi mă bucură, pentru că înseamnă că acela sau aceea 
n-au uitat... ci îşi aduc mereu aminte de cei pe care îi iubesc. 



24 



sferele rodesc 
luminând ceresc 86 . . . 

1855. S-adâncesc vâlvoi 
cerurile-n noi 87 
scânteiază- apoi... 

1858. Criptele de vis 88 
Raiul au deschis, 
curg în Paradis ! . . . 

1861. Mă desfac de zare 89 , 
de întruchipare 90 , 
mă îmbrac în soare 91 . 

1 864. Şi pătrund lumină 
fragedă, virgină 92 . . . 
Cât o să mai ţină? 93 . . 

1867. Creşterea în floare 
albă 94 , creatoare 95 , 
nesfârşită, mare 



O descriere extatică a locuitorilor împărăţiei lui Dumnezeu, pe 
care i-a văzut sub aceaste forme. Şi ei l-au luminat cu prezenţa lor. 
s7 Cerurile se adâncesc în noi vâlvoi, pentru că ne ridică la vederea 
slavei Treimii sau lumina dumnezeiască sunt aceste ceruri, care ne 
ridică pe noi la comuniunea cu Prea Curata Treime. 
" 8 Semnele dumnezeieşti {criptele de vis) pe care le vedeam în slava 
dumnezeiască mi-au deschis Raiul, împărăţia lui Dumnezeu, pentru 
că ele au fost înaintemergătoarele revelării împărăţiei Sale. Şi în Rai 
am văzut iarăşi diverse forme dumnezeieşti, întru slava Sa, care au 
depăşit cu totul înţelegerea mea. 

89 De lumea aceasta văzută. 

90 De ideile şi lucrurile pe care mi le imaginez. 

91 Pentru că numai astfel, adică gol de cele văzute şi închipuite, mă 
pot umple de lumina necreată şi veşnică a Dumnezeului treimic, 
Care e Soarele vieţii veşnice. 

Lumina dumnezeiască pe care o pătrund/ o înţeleg întru câtva e 
plină de frăgezimi şi de curăţie dumnezeiască. 

93 Cât va mai dura, Doamne, până când voi vedea din nou slava Ta?! 
Cât va mai ţine noaptea nevederii Tale? ! ! 

94 Ajungerea sa până la vederea luminii dumnezeieşti. 

93 Iar lumina dumnezeiască e creatoare de noi şi noi forme şi 
simboluri dumnezeieşti necreate. 



25 



1870. de culori ce-n unde 
infinit s-ascunde 96 , 
vălurind profunde 

1873. valuri triumfale, 
de mândre spirale 
'n ocolita vale 97 . 

1876. Ce zideşte-n forme 
răbufniri şi norme 98 , 
ne-ntrupatul gând 

1 879. jucând 99 , surâzând 
în grădini de aur 
râvnite de faur 100 ! . . . 

1882. Tot ce ne închide 101 
pieptul 102 ne deschide, 
când din tot ce-a fost 

1885. sângeră un rost 103 , 
rostul nimănui 
în sufletul oricui 104 ! . . . 



Şi aceasta este viaţa veşnică: să Te cunoască pe 
Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe 
Care L-ai trimis (In. 17, 3). 



Marea de lumină dumnezeiască, văzută extatic, e plină de culori 
diverse şi de taine profunde. 

97 

Descrieri extatice. 
8 Lumina dumnezeiască se arată extatic sub diverse forme şi 
răbufniri de viaţă dumnezeiască şi prin ea înţelegem 
normele/dogmele vieţii Bisericii. 

19 Cele care nu pot fi gândite şi formulate de către noi, şi pe care le 
vedem în slava lui Dumnezeu, acelea joacălsunt vii în împărăţia lui 
Dumnezeu. 

100 De cel care vrea să le scrie, să le pună în cuvinte. 

101 în timp. 

102 Inima ne deschide, prin vederea dumnezeiască. 

103 Din toată suferinţa pe care am trăit-o sângeră rostul mântuirii, al 
îndumnezeirii noastre. 

104 Pentru că mântuirea e pentru toţi şi nu doar pentru unul. 



26 



Dacă 



1888. Dacă îngerii vin 

Să-i privesc, azi, prin Tine 105 , 
Refuza-le-voi oare 
Adânca lor dăruire 
Din sfere de aur şi-argint?! 106 . 



1893. Sau poate încerca- voi 
Să nu le primesc 
Privirea din aburi de stele 107 , 
Pătrunderea lor înflorită 108 
In adâncul inimii mele?! . . . 



105 Dacă îngerii Tăi, Doamne, ar veni astăzi la mine şi Te-aş privi, pe 
Tine, prin ei... 

106 Din sferele luminii dumnezeieşti. 

Aburi de stele se referă tot la lumina dumnezeiască, de care sunt 
plini îngerii lui Dumnezeu. 
108 Plină de dragoste. 



27 



Acolo 



1 898. Am mers în cer 109 şi am văzut 
vii izvorâri din nevăzut 110 ; 
lumină multă, forme pure 
din vremuri fără de-nceput! ni ... 
Auz şi trup nu pot să-ndure 
al armoniilor văzut. 

1904. Azur 112 în mii de nuanţe curge, 
iar aurul 113 mai blând se face, 
şi muzica din ritm se smulge 
când fulgerul prea lent se scurge 114 , 
şi-n faţa izvorârii tace 115 
precum în Soare gândul moare 116 ! . . 



109 Prin vederea luminii dumnezeieşti, în mod extatic. 

110 Din nevăzutul Dumnezeirii. 

111 Din veşnicie. 

112 Lumina dumnezeiască de culoarea azurului. 

113 Lumina dumnezeiască, care mi s-a arătat de culoarea aurului. 

114 Toate aceste versuri sunt descrieri extatice. 

115 în fata izvorârii luminii dumnezeieşti noi suntem într-o tăcere 



contemplativă. 
116 în Dumneze 
văzătoare de Dumnezeu. 



116 în Dumnezeu moare mintea discursivă, pentru că atunci mintea e 



28 



Extaz?! ... 



1910. Trupul mi se zbate 117 
Norii mi se frâng 118 . . . 
Trupul meu în moarte 
Plânge, şi tot plâng. . . 

1914. Dulce frenezie 
Pâlpâie-n extaz 
Ucigând! 119 . . .Mă-nvie 
Dorul de-a fi treaz! 120 

1918. Pierdut în lumină 121 
Nu mă mai ştiam 
De trăiesc sau veşnic 
Lumină eram!... 



117 în asceza curăţirii de patimi. 

118 Depăşesc perspectiva istorică prin vederea extatică. 

119 Dulceaţa ucigătoare a extazului dumnezeiesc. 

Mă ridică la viaţă/mă învie duhovniceşte trezia duhovnicească, 
continua priveghere în rugăciune şi atenţia la gânduri. 
21 Trăind mereu în slava lui Dumnezeu. 



29 



Intre viaţă şi cer 



1922. în joc 122 , în noapte se ridică 

Al nunţii dans 123 - învieţuirea 124 - 

Prin înserare îşi despică 

Drumeag 125 spre zori: - E nemurirea 126 !. 



122 în bucurie dumnezeiască. 



123 Bucuria, dănţuirea dumnezeiască, veselia dumnezeiască pe care o 
aduce vederea slavei celei veşnice a Dumnezeului nostru treimic. 

124 Comuniunea cu Dumnezeu. învieţuirea (în-vieţuirea) e un cuvânt 
inventat de către Fericitul Ilie pentru a vorbi despre a fi viu în viaţa 
lui Dumnezeu, adică în slava Sa. 

125 Cale. 

126 E viata în slava lui Dumnezeu. 



30 



Măria 



1926. Un blond curat 127 ca blondul vis 128 
Spre cer privirea mi-a deschis 129 . . . 
. . .Şi aur 130 am văzut curgând 
Pe viaţa limpedelui gând, 
Şi visul, veşnicul parfum, 
Din chipul Tău mă-mbată acum 131 . 

1932. Şi bucuria mea Te soarbe 

Iv de oglinzi 132 , adâncuri oarbe 
De cresc în suflet frumuseţe 
Peste-a-ntunericului feţe ! 133 . . . 

1936. Eu pentru asta m-am născut 
Să cresc în Duhul nevăzut, 
Să fiu în Sine ca în Cer 
Iubire-n Fiu, să nu mai pier 134 , 

1940. Şi să renasc, în veci să fiu 
In Fiul Tată, Tată-n Fiu 
Şi-n trupul Tău 135 , iubirea mea, 
Ca-n noaptea neagră alba stea. 

1944. Ce nu se vede dar zvâcneşte 
Rotind lumină dăruieşte! 136 . . . 
Aceasta-i totul. . .ca să fii 
Din veşnicie-n veşnicii! 137 . . . 



127 Lumina dumnezeiască. 

128 Pe care mi-am dorit-o foarte mult. 

1 Lumina dumnezeiască mi-a dat să văd pe cele văzute întru ea. 
1 ° Tot lumina dumnezeiască. 

131 Mă uimesc/mă îmbată strălucirile feţei Tale, Doamne! 

132 Pentru că din Tine strălucesc scânteieri ca de oglindă. 

133 Şi din adâncurile fiinţei mele văd ţâşnind frumuseţea slavei Tale, 
a luminii Tale dumnezeieşti necreate. 

134 M-am născut, ca orice om, cu aspiraţia spre Dumnezeu, spre 
nemurirea Sa, spre viaţa de comuniune cu Dumnezeu. 

135 în Biserica Ta, Doamne, Iisuse Hristoase. 

136 Vreau să fiu în slava Ta ca o lumină spirituală, pentru veşnicie, ca 
o lumină care dăruieşte şi altora din lumina ei. 

137 împlinirea reală a omului e comuniunea veşnică cu Dumnezeu. 



31 



Conştiinţă 



1948. Conştiinţă, slavă pură 138 , 
închegare'n gol avid 139 
Iar te-nchid, iar te deschid, 
Jar, văzduhurilor gură 140 . . . 

1952. Ne'ntinata zare castă 

Când în falduri vreau s-o prind 141 , 
Jocul undelor sclipind 
Cu tăişuri mă adastă 142 . . . 



1956. Frumuseţe, tinereţe 143 , 
Care-n basme-ai aţipit, 
Tu eşti fără bătrâneţe, 
Luminişul oglindit. 



138 Conştiinţa e plină de adevăr când e plină de slava lui Dumnezeu 
şi de o atenţie sporită la detalii. 

139 Conştiinţa e o realitate foarte profundă a lăuntrului persoanei 
noastre şi ea este avidă de voia lui Dumnezeu, adică de frumos, de 
adevăr, de dreptate. 

140 Conştiinţa e focul persoanei mele şi e gura lui Dumnezeu, 
vorbirea Lui către mine. 

141 

142 



41 Cele văzute în slava lui Dumnezeu. 



In urma durerilor mă aştept la vederea slavei lui Dumnezeu sau 
vederea slavei Sale mă face să mă aştept la noi şi noi tăişuri, 
împungeri ale fiinţei mele de tot felul de ispite şi dureri. 



143 A slavei dumnezeieşti. 



32 



Slavă 



1960. Oceanul slavei Tale 
Eu l-am văzut roind 144 
Peste abise-n cale 
Lumină prăbuşind. . . 

1964. Şi-n flăcări din abise 
Tot Tu ţâşneai lumină 
Şi în rotiri deschise 
Creaţia 145 se-nchină 

1968. Adâncului de forţe 
Şi Spiritului pur 146 , 
Ce arde viu, în torţe, 
Lăuntric şi în jur. 



144 Născând noi şi noi realităţi dumnezeieşti. 

145 Locuitorii împărăţiei lui Dumnezeu. 

146 Lui Dumnezeu. 



33 



Apă vie 



1972. Soare-n oglinzi lucea palatul 
Răsfrânt de norii argintii 147 . . . 
...în flăcări spelbe 148 , cerul, 'naltul, 
Vorbea-n ferestre viorii. . . 

1976. Numai oglinzi, numai smarald 149 
Palatul viu îl vezi, nu-1 vezi. . . 
Dacă surprinzi un joc de fald 
E-al Cosânzenei 150 cu ochi verzi. . . 

1980. Dacă prin ziduri nestemate 
Scânteie raze şi culori, 
Lui Făt-Frumos 151 inima-i bate 
Luciri, miresme, ape-n flori! . . . 



Restul strofelor au fost uitate, căci poezia a fost 
compusă în închisoarea de la Aiud. 



147 Tot descrieri extatice. 

148 Blonde. 

149 Lumina dumnezeiască de culoare verde. 

150 O personificare a luminii dumnezeieşti. 

151 Hristos Dumnezeu. 



34 



Fragment 



1984. Trist Făt-Frumos 152 în zori te văd mereu plecând 
Şi totul, toate-n zări se-nclină, aşteptând 153 ; 
Eşti lângă mine-acum şi parcă tot nu eşti 
Şi gândurile toate se scutură-n poveşti. . . 



152 Ibidem. 

153 Să Te vadă mereu întru slava Ta. 



35 



Patriei 

(sonet) 154 



1988. De lumina feţei Tale 

Cum să-mi satur ochi de stei 155 ! 
Şi Te sorb cum sorb cristale, 
Raze-n pulberi de scântei. 

1992. Glasul sfânt al dragostei 156 
Dă voinţei mele cale 157 ; 
Apele şi vălul ei 158 , 
Zâmbet lăcrimat pe zale 159 ! . . . 

1996. Ritm adânc pluteşte-n mine 
Când în floare 160 Te ascult; 
Vin dulceţile să-nchine 

1999. Rodul plin, şi tot mai mult 
Valul bate, unda vine 
Mai din zări, mai de demult! 161 . . 



154 Sonetul se referă la Patria cerească, la împărăţia lui Dumnezeu. 

155 De stele, plini de lumina Sa. 

156 De Dumnezeu. 

157 Mă face să merg pe calea evanghelică a curăţirii de patimi. 

158 E vorba de lumina dumnezeiască. 

159 Lumina dumnezeiască era zâmbetul meu dumnezeiesc atunci 
când eram în închisoare, când eram în zale/în lanţuri. 

160 în lumina dumnezeiască. 

161 îmi aduc aminte toate acestea din zilele în care trăiam în slava lui 
Dumnezeu. 



36 



Mângâiere 



2002. Simţit-ai vreodată iubirea 162 cum e, 
Plăcerea ce creşte petalele-n soare 163 , 
Plăpânda mişcare 164 ce ne mângâie, 
Privirea furată-n surâs de ninsoare 165 ?!. 



2006. Un ţipăt subţire, uşor destrămat 166 . . . 
Sălbatic se pierde privirea-n uimire 167 
Şi gânduri subtile se-nfig în bărbat 
Dând patimei crude masivă urnire 168 . 

2010. Plăceri fulgurante pe feţe livide, 
Magnetice unde ce vin şi se duc 169 ; 
Şi simţuri şi gânduri se-ntreabă lucide: 
Ce flori, ce minune 170 se scutură-n trup?! 171 



162 Dumnezeiască. 

163 în lumina dumnezeiască. 

164 A harului dumnezeiesc. 



165 Tot despre lumina dumnezeiască vorbeşte. 

166 în această strofă se vorbeşte despre dragostea sexuală şi despre 
dezvirginarea femeii iubite. 

167 Schimbările interioare care se petrec în cuplul căsătorit odată cu 
prima lor noapte de dragoste. 

16 Bărbatul este determinat spre dragostea sexuală de cutremurul 
interior al noii femei, al celei care a devenit, prin dezvirginare, o 
femeie. 

169 Şi această ultima strofa se ocupă cu dragostea sexuală. Feţele 
secătuite de forţă ale celor doi, în urma actului sexual, şi trupurile lor 
îşi transmit diverse unde, mişcări interioare. 

170 Primul actul sexual al cuplului proaspăt căsătorit e văzut ca o 
stricare a minunii fecioriei. 

171 Pierdem ceva fundamental din curăţia noastră tinerească, cu alte 
cuvinte, atunci când facem trecerea de la feciorie la relaţiile sexuale 
în cadrul căsătoriei. 



37 



Uimire 



2014. Mă-ngrozesc şi mă cutremur 
Cum Fecioara. . . 
. . . A născut pe Dumnezeu?! . . 
. . .Feciorie creatoare 172 
Fii de-a pururi arzătoare. . . 
...în pieptul 173 meu!... 



1 n A luminii dumnezeieşti. 



173 în inima mea. 



38 



De ce iubim unele fiinţe, frumuseţea întrupată în 
ele?! 

Propriu-zis iubim lucrarea spiritului închegată în 
ele, modul de manifestare a spiritului în suflete şi trupuri. . . 



39 



Dacă 



2020. Dacă iubim în fiinţe frumuseţea 
Cea întrupată 174 ; oare nu iubim 
Lucrarea'n duh 175 ce năpădind 176 tristeţea 
Pustiului, în cer ne înzidim 177 ?! . . . 

2024. Noi ceruri spiritul încheagă 178 
Şi izvorăşte forme-n veşnicii 179 . . . 
Lucrare-n Duh 180 , creaţie prea dragă 181 , 
Noi te iubim, de-a pururea copii 182 ! . . . 

2028. Manifestări fantastice de forme 183 
Cutreieră un timp întredeschis 184 
Prin spaţii nesfârşite, fără noime 185 . . . 
în flăcări albe cerul stă deschis! 186 . . . 

2032. Ocean de spirit marea mi-o cuprinde 187 
Şi spaţiul gol s-aprinde la răspântii 188 



174 Dacă iubim frumuseţea pe care o vedem în oameni... 

175 Cu atât mai mult iubim lucrarea luminii lui Dumnezeu în noi, 
frumuseţea pe care ne-o aduce slava lui Dumnezeu în propria noastră 
persoană sau în persoanele tuturor acelora, care îşi sfinţesc viaţa. 

176 întrecând. 

177 Ne umplem de slava lui Dumnezeu în mod extatic, adică căpătăm 
adevărata fundamentare a persoanei noastre în relaţia de comuniune 
cu Dumnezeu. 

178 în slava lui Dumnezeu. 

179 Lumina dumnezeiască prezintă diferite forme dumnezeieşti. 

180 Vedere dumnezeiască, extatică. 

181 A luminii dumnezeieşti. 

1 09 "■ ... 

In curăţia inimii şi a minţii noastre. 

183 Văzute extatic. 

184 Timpul întredeschis este o sintagmă prin care Fericitul Ilie indică 
vederea extatică. 

Extazul e avut de către noi în această viaţă pământească dar el ne 
ridică la vederea slavei lui Dumnezeu, în veşnicie, tocmai de aceea e 
un timp deschis, întredeschis veşniciei lui Dumnezeu. 

185 Pe care nu le pot cuprinde cu mintea. Se referă tot la lucruri 
văzute extatic, în slava lui Dumnezeu. 

186 

187 



186 în vedere dumnezeiască. 



Oceanul de spirit, adică slava dumnezeiască îi invadează marea 
sufletului în vedere extatică. 
188 Descriere extatică. 



40 



Din soare vin lumini 189 , şi noi merinde 190 
Culeg în rouă zilelor dintâi! 191 . . . 



189 Ibidem. 

190 Vederi şi înţelegeri dumnezeieşti. 

Culeg din veşnicie, pentru că rouă zilelor dintâi, adică veşnice, 
este slava lui Dumnezeu cea necreată si veşnică. 



41 



De dincolo priveşti 

(soţiei mele 192 ) 



2036. Cum poposii 193 demult la tine 

în forme limpezi, dulci, alpine 194 ; 
Rouă din zori pe trandafiri 195 
Tu ce-ndrugai subţire fir, 

2040. Şi îmi erai de mult mireasă 196 
Aflându-te acum crăiasă 191 , 
Nu pe pământuri şi comori 
Ci peste gânduri şi fiori. . . 

2044. Aflai prin tine primăvara 
Gustai cireşile şi vara, 
Şi-n toamna vieţii limpezit 
Cu gerul iernii m-ai sfinţit 198 . 

2048. Azi cum priveşti din viul cer 199 

Cresc nor în Duh 200 . . . şi nu-i mister, 
Ci viaţă pură în albastru 
Senin 201 , şi orice duh e astru 202 . . . 



192 Floarea Mocanu, care a adormit la data de 9 decembrie 2003 şi pe 
care Fericitul Ilie a iubit-o enorm de mult, după cum se va vedea, în 
mod special, din două volume viitoare ale ediţiei de faţă. 

193 Cum m-am oprit de mult la tine şi te-am ales de soţie. 

194 Intenţiile mele au fost şi sunt faţă de tine, iubita mea soţie, 
limpezi, pline de dulceaţa iubirii şi de înălţime de conştiinţă. 

195 Tu eşti rouă care cazi pe trandafiri dimineaţa. Tu, iubita mea 
soţie, eşti cea care mi-ai bucurat întreaga existenţă. 

196 Am ştiut de mult că vei fî soţia mea. 

197 Doamnă/stăpână a mea. 

198 O strofă de o mare sensibilitate şi profunzime şi, în acelaşi timp, o 
sinteză a întregii sale vieţi trăită în multă bucurie, iubire şi împlinire 
interioară alături de binecuvântata sa soţie. 

199 Din lumina dumnezeiască văzută extatic. 

200 Cresc ca o fiinţă înduhovnicită prin harul Sfântului Duh. 

201 Lumina dumnezeiască văzută în culoarea albastru. 

202 O parafrazare a Sfântului Apostol Pavel, care spunea: „stea de 
stea se deosebeşte în strălucire" (I Cor. 15,41), referindu-se la faptul 
că Sfinţii se deosebesc unii de alţii în împărăţia lui Dumnezeu 
datorită dezvoltării lor duhovniceşti personale, fiecare având 
strălucire dumnezeiască pe măsura sa personală. 



42 



2052. Astru din cer, oglindă vie 203 
Celor ce-au fost şi sunt să fie, 
Prin care singur desluşeşti 
In de culori graiuri cereşti 204 . 

2056. Care destind unde de har 

Pe chipul nostru, aici, fugar 205 , 
Aci prinzând noi trăsături 
De slavă, veşnicelor guri 206 . . . 

2060. Şi cum tot cerul îşi deschide 
Pleoape umbroase şi lichide 207 , 
Săgeţi şi cercuri, linii drepte 
Se-nchid în sferele perfecte 208 . 

2064. Pipăi, aud cântând miresme, 

Ritm înfloreşte, surpă bezne 209 . . 
Şi-aşa plăpând sunând în zare 
Pământul, umbra mea dispare 210 . 

2068. Pe-ntins de ape de cristal 
Făpturile-n rotiri şi val 211 
Se nasc şi mor în dansul nunţii 212 
In pulsul inimii şi-al frunţii! 213 



203 îngerii şi Sfinţii sunt oglinzile personale care reflectă slava 
Dumnezeirii. 

204 în lumina dumnezeiască, pe care o vedea în diverse culori, 
desluşea şi glasurile cereşti ale locuitorilor împărăţiei lui Dumnezeu. 

205 Suntem în treacăt în extaz. ..dar locuitorii cereşti ne iradiază şi pe 
noi cu slava lor. 

206 Locuitorii cereşti, adică îngerii şi Sfinţii. Prindem trăsături în 
treacăt ale persoanelor lor... 

207 Se referă la vederile extatice, în care vedem lucruri tainice, 
umbroase, dumnezeieşti, greu de înţeles, pentru că sunt pline de apa 
harului, de apa cea vie a harului dumnezeiesc. 

208 Descrieri extatice. 

209 Ibidem. 

210 în vederea dumnezeiască nu mai ştiu de pământ şi de trupul meu. 

211 Descriere ale modului în care trăiesc şi se mişcă locuitorii 
împărăţiei lui Dumnezeu. 

212 Le văd şi nu le mai văd în lumina dumnezeiască, cu care sunt unit 
şi întru care şi prin care văd pe cele ale Raiului. 

213 Pentru că acolo ajung prin rugăciune continuă, care a ajuns să se 
spună în ritmul inimii mele şi întru curăţia minţii mele. 



43 



înflorea Prunc 



2072. - în casa mea - 
Şi tânăr zeu 
Iisus era 
Şi Dumnezeu 214 !... 

2076. In inimă, 

în templul nevăzut 

Eu l-am avut 

Şi L-am văzut! 215 ... 

2080. ...Cerul Lui tot 
A coborât 
Şi L-am văzut 
Cum izvora multiplicând 
Forme-n culori 
Minuni în gând 216 . . . 

2086. Şi inima şi trupul meu 

Se-mbracă-acum în Dumnezeu 217 , 
Şi cerul sfânt din microcosm 
Creşte prin mine-n macrocosm 218 . 

2090. Dulceaţa lumii 219 , sus de gând 220 , 
Trece prin chipuri 221 ca un har, 
Prin ochii fiinţelor 222 , fugar, 
Căci trece Duhul prin pământ 223 ! . . 



214 îl vedeam în casa inimii mele pe Hristos Domnul ca Prunc 
dumnezeiesc, adică ca Dumnezeu şi om. 

215 L-am avut în inimă pe Domnul şi L-am văzut pe El în mod 
extatic. 

216 Aluzie la vederile sale dumnezeieşti. 

217 în slava Sa. 

218 Văd cum vederea mea duhovnicească deschide persoana mea 
împărăţiei lui Dumnezeu. 

219 Slava lui Dumnezeu. 

220 Cea mai presus de gând. 

221 Prin oameni. 

22 Vedem harul lui Dumnezeu în ochii oamenilor. 
223 Prin trupul nostru de pământ. 



44 



Duh Sfânt 



2094. Aripi 224 

- în timp avut 
ce trece, vine 225 - 
imense peste spaţii vii 
desfăşurau eternă zare 226 . . . 

2099. Aripi 

s-aud venind, 
venind-napoi 
în noaptea golului din noi 227 . 

2103. ... Am absorbit 

harul dinDuh(...) 

2105. M-am dezrobit 228 ... 

... şi galaxii, şi norii toţi 
nu s-au zbătut 
şi n-au clipit, 
şi-au aţipit, 
s-au prăbuşit 229 ... 

2111.0, Soare, Tu, 
crescut în mine, 
pe fruntea mea ai răsărit! 230 . . . 

2114. Văd ceruri noi 

pe limpezi nori 231 , 
culori ce cântă, 
spaţii despletind 232 . 



224 



Vederile dumnezeieşti sunt aripi, care ne dau să zburăm până în 



cer. 

225 



Despre vederile extatice care vin una după alta. 



226 Lumina dumnezeiască. 

" ll Aici cred că se referă la Dumnezeieştii îngeri. 

~~ s De păcate... dar am şi depăşit lumea aceasta prin vederile 

dumnezeieşti. 

Am trecut peste tot ceea ce este creat, pentru că Dumnezeu m-a 
ridicat, prin slava Sa, la vederea celor preadumnezeieşti. 
230 Tu, Doamne, ai făcut să răsară slava Ta în fiinţa mea! 
31 Ai slavei dumnezeieşti. 



45 



2118. Şi stând pe loc, 

văd orizonturi noi sosind 
... şi Fiul Omului 233 - argint 
pe focul aurului stând! 234 . . . 



212 

Descrieri extatice. 
Hristos întrupat. 
Descrieri extatice. 



46 



Nemurire 



2122. Tu, ce Te mişti în nemişcare 235 
în fără loc, în fără timp, 
dând pururi nouă-ntruchipare 
Treimii din ceresc Olimp! 236 . . . 

2126. Tu, întuneric, eşti Lumină 

ce nu te pot pătrunde ochii 237 . . . 
. . .Dar când explozii reci 238 suspină, 
Te întrevăd prin văl de rochii 239 . . . 

2130. Doar în fântâna apei vii 240 
de mă afund găsesc izvoare 241 
ţâşnind în nori peste pustii, 
ningând a viaţă sunătoare! 242 . . . 



235 Dumnezeul meu, Tu, Cel care mişti toate fără să Te mişti! 

23 Prea Sfântă Treime, Tu ne arăţi mereu noi lucruri dumnezeişti în 

slava Ta, noi întruchipări în înălţimea preadumnezeiască a slavei 

Tale. 

A folosit aici ideea Olimpului, bineînţeles, pentru ideea de înălţime 

neajunsă şi de loc al lui Dumnezeu şi nu în sensul păgân al 

termenului. 

237 Tu, Cel neajuns, eşti Lumină neapropiată. Pentru că mulţimea 
luminii Tale e întuneric pentru noi, conform teologiei extatice a 
Sfântului Dionisie Areopagitul. 

238 Vederile extatice, care sunt mai presus de sentimentalismul 
grosier. 

239 Te întrevăd, Doamne, prin vederile extatice, pe cât îmi dai Tu să 
Te văd. 

240 în străfundul inimii, prin rugăciune neîncetată, ca să dau de 
izvorul luminii dumnezeieşti. 

241 Cf. In. 4, 14: „căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor 
de apă curgătoare spre viaţă veşnică". 

Aluzii la aspecte ale vederii luminii dumnezeieşti. 



47 



Duh în Duhul 



Ce este duhul omului în veşnicie? . . . 

O pulsaţie în afară de timp şi de spaţiu, care se dilată 
şi se contractă pe potriva mărimii 243 pe care şi-a câştigat-o 
în lumea material-temporală. 



2134. Tu, puls al inimii cereşti, 

în care ce creezi Tu eşti 244 . . . 
Tu cel străpuns 245 şi necuprins 
prin Care lucrurile-au nins 246 , 
ce nimbul limpezimii-ntinzi 
şi roiul norilor oglinzi, 
şi spaţiul sferic drumul Tău e 247 . . . 
- M-aud crescând în Dumnezeu! . . 
Cum cresc în El, El creşte-n mine 
izvor, argint, aur, rubine, 
lumină, joc şi iar lumină 
coboară-n lut şi lut se-nchină 248 . 



243 A creşterii duhovniceşti. 

244 



Se referă la experienţa ritmului/a pulsului împărăţiei lui 
Dumnezeu pe care 1-a trăit în vedere dumnezeiască. 

245 Pe Cruce. 

246 Prin Care lucrurile au fost create. 

747 

" Descrieri extatice. 

8 Domnul este împreună cu mine şi în lăuntrul meu şi mă ajută să 
îmi trăiesc viata în mod ortodox. 



48 



Rugăciune 



Dumnezeul meu, 

pe cei care Te-au slăvit din inimă, şi voiau cu fapta, 
inima să şi-o înalţe către Tine, pe cei ce Ţie Ţi se 
încredinţau, şi ai Tăi voiau să fie, i-ai încercat şi i-ai lovit 
şi i-ai biciuit şi mustrat, şi pedepsit cu chinuri şi moarte, 
pentru că faptele lor şi vrerile lor nu erau credincioase şi 
nu Te slăveau aşa cum Tu voiai. . . 

Căci Tu nu voiai faţa lor ci adâncul lor către Tine. . . 

Şi când ai voit aceasta, mulţi s-au lepădat şi s-au 
îndepărtat de Tine. Numai cei ce Te-au iubit cu adevărat, în 
adâncul inimii lor, Te-au văzut pe Tine, Iisuse, 
Dumnezeule, în toată slava Ta. 

Şi ce s-a întâmplat cu cei ce Te urau şi blestemau şi 
Te izgoneau din casa Ta? 

I-ai îndurat şi cu blândeţe de Tată i-ai îndrumat pe 
căile cele bune. Şi pe când buzele lor încă Te bârfeau şi nu 
Te recunoşteau, dar faptele lor Te clădeau şi Te slăveau, i- 
ai ajutat ca pe nişte fii risipitori, care se întorceau la Tine 
orbecăind spre lumină. Şi le-ai junghiat viţelul cel gras. 

Şi la bucuria Ta şi a lor, când ei se vor întoarce 
definitiv şi total la Tine, eu, fiul care am stat mereu lângă 
Tine, trebuie să mă pregătesc, pentru ca bucuria lor şi a Ta 
s-o împărtăşesc, să fie şi a mea. 

O, dar ce nu pot să uit, este chipul duhurilor care 
alergau spre Tine şi asaltau cu puteri omeneşti împărăţia Ta 
şi care, rătăcindu-se şi pierzându-se în încercările 
diavoleşti, Te-au pierdut pe Tine! 

Dar mare e taina iubirii şi îndurării Tale! Şi eu cred 
şi Te iubesc mai mult şi sporesc iubirea către Tine, 
rugându-mă şi plângând pentru mântuirea celor ce-au vrut 
să Te iubească şi să Te slujească, să Te slăvească, dar n-au 
ştiut cum şi Te-au pierdut şi s-au pierdut, ei, copiii Tăi. . . 

Adună-i, Doamne, pe cei buni şi pe cei răi şi 
îndreaptă-i! Şi mă iartă, Doamne, dacă greşesc rugându-Te 
pentru mântuirea celor ce-au murit, departe de Tine, în 
întunericul păcatelor de moarte! 



49 



Petală de floare 249 . 



Intercalată de mine, găsită fiind ca semn [de carte] : 



2146. Petală de floare strivită-n noroi 250 
Fiul lui Dumnezeu printre noi, 
E plin de sudoare şi sânge 
Crucea ne-o duce şi plânge... 

2150. Iartă-le, Doamne, şi acest păcat, 
Că nu ştiu ce fac! 

25 iunie 1971 



249 - 



Titlu stabilit de către noi. 
250 Hristos e Floarea cea rară pe care noi am trântit-O în noroi, am 
bătut-O şi apoi am răstignit-O pe Cruce. 



50 



In ţara mea 



2152. Ce moarte-i asta 
într-o stea, 
Sub cer albastru? . . 
Saunu-i ea?!... 

2156. Ai ochi senini, 
Senin şi gândul, 
De nori şi galaxii, 
Flămândul! 251 ... 

2160. Rotirea-n cer 252 , 
Clipotul apei 253 . . . 
Surâd în ger 254 
Sub visul pleoapei! 

2164. Salut murire 255 , 
Zvon de stea 256 , 
Iubire-n vid 
Inima mea 257 . 

2168. Tu floare-apui 

De rod. Pământ 258 , 
în glasuri sui, 
Lumini şi cânt! 259 .. 

2172. Mireasă-n gol 

De viscol grea 260 , 



251 Am fost flămând să cunosc pe cele care se văd în slava lui 
Dumnezeu cât şi tainele creaţiei lui Dumnezeu. 

252 Mişcarea în slava lui Dumnezeu. 

253 Harului în inima mea. 

254 în istoria care nu îmi dă prea multă libertate şi bucurie. 

35 îl salut, mă bucur de oricine vrea să moară păcatului şi să trăiască 
în Dumnezeu. 

5 Mă încântă orice fiu al împărăţiei, care a devenit o stea în slava 
Sa. 

~ >7 Inima mea vrea să iubească curat, cu o iubire fără impurităţi. 
~ 8 Omul trebuie să fie plin de roade înainte ca să se întoarcă în 



pământul din care a fost luat. 

' 9 Cânt lui Dumnezeu j 
cea prea dumnezeiască. 



259 Cânt lui Dumnezeu pentru că văd, cu prea mare bucurie, slava Sa 



51 



Spiral ocol, 
Tu, Ţara mea! 261 . 



260 Ţara mea e în viscolul istoriei, sub povara comunismului ateu, dar 



e mireasa lui Hristos. 

261 însă cei care se în 

mişcă, în mod neîncetat, în jurul Dumnezeului nostru treimic. 



261 însă cei care se înalţă spre Ţara noastră cerească sunt cei care se 



52 



Speranţă 



2176. De-or creşte alţii mai avizi 
Şi de lumină şi de stele 262 
Tu, golule, să te deschizi 
Sorbind nuntirile-n inele! . . . 

2180. N-ai să m-atingi, singurătate 263 , 
Cu spaima viselor gălbui, 
Nici duh, nici trupul ce se zbate 
între ce-a fost, ce e şi nu-i! . . . 

2184. Că ne simţim pe-ntinsul lumii 
Nu ca odraslele oricui. . . 
Plecăm ca-n vis din streiul humii 
Spre primăvara Soarelui 264 ! . . . 



62 De se vor naşte alţii mai avizi de vederea slavei lui Dumnezeu şi 
de comuniunea veşnică cu Sine. 

63 Singurătatea: marea dramă trăită de către Fericitul Ilie, Părintele 
nostru duhovnicesc. Nu erau oameni care să îl înţeleagă şi care să-1 
iubească şi cărora el să se destăinuie în mod integral. 

264 Spre Dumnezeu, pe Care L-am iubit şi L-am slujit toată viaţa, 
spre comuniunea veşnică cu El, care e o continuă primăvară, o 
continuă descoperire de noi şi noi taine dumnezeieşti. 



53 



Dumnezeu 



2188. Cu raţiunea-n flăcări 

Pascal 265 L-a cunoscut 266 . . . 
Eu explodând neantul 
Striga- voi: Am văzut! 

2 1 92 . E viu . . . Trăieşte-n veci ! . . . 
Giganticul mister, 
Măreţele mâini reci 
Sunt trâmbiţe de cer! . . . 

2196. Eu am văzut... El este!... 
Sub zările de ceruri, 
Culoarea se-nmieşte 267 
Trecând prin adevăruri. . . 

2200. Când mă aprind. . .când strig. 
Cenuşile 268 mă-nving. . . 
El Se retrage-n Sine 
Stă mai presus, şi-n mine! 269 



5 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Blaise_Pascal. 

266 Se referă la „extazul" lui Pascal, pe care acesta şi l-a descris pe un 
bileţel, care a fost găsit, după moartea sa, cusut în căptuşeala hainei 
lui. ' 

267 Lumina dumnezeiască se vede în nuanţe infinite în extaz. 

268 Demonii şi greutăţile de tot felul. 

269 Dumnezeu e mai presus de toate după fiinţa Sa, dar Se coboară 
până la mine prin slava Sa preadumnezeiască. 



54 



Gânduri 



Trecând anumite limite, materia încetează de a mai 
avea caracterele 270 a ceea ce este 211 , ea devenind esenţă. 

însuşirile a ceea ce este ea, în esenţă, aparţin de 
acum nonmateriei, nonexistenţei. 

Caracterele 272 a ceea ce este (ea) acum sunt atât de 
contradictorii, încât unele par a se nega reciproc, totuşi 
existând în acelaşi loc şi tot în aceeaşi unitate. 

Deci nu mai este materie determinată şi 
determinantă ci este esenţă determinantă nelimitat şi fără a 
fi determinată, decât prin ea înseşi, fără de cauze 
exterioare. 

Neantul este o existenţă. 

El neagă materia, dar nu este negaţia lui însuşi, el 
îndeplinind condiţia nefiindului, fiind în sine unic şi infinit, 
singura lui posibilitate de existenţă fiind în aceste condiţii. 

Negaţia pe linie micro şi macro se întâlneşte în 
cercul existenţei în nonexistenţă, desfâşurându-se sferic- 
pulsativ. 

Punctul interior, care este nonexistent spaţial şi 
temporal, pulsează ritmic, suportând aritmia în spaţiu şi 
timp şi condiţii materiale - integrări şi dezintegrări - pe 
care apoi le îneacă, le neagă în infinitul exterior al 
nonexistenţei. 

Tot ce am spus acum se bazează pe intuiţie. 



270 Caracteristicile. 
71 Pentru simţurile noastre umane. 



72 Caracteristicile. 



55 



Viaţă 



2204. Dăruire, revărsare 

de dulceţi în farmec vin 273 , 
frăgezimile-n născare, 
trilurile înoată în chin 274 . . . 

2208. Şi cum umblă a-ntrupare 
viiturile-n pustiu 
îşi desfac pânzele-n zare, 
farmec alb în purpuriu 275 . . . 

2212. Măreţiile ce vin 

se revarsă a norod 276 . . . 
Totul e de cântec plin, 
omul e de zare rod! 277 . . . 



18 ianuarie 1970 



73 în vederile dumnezeieşti. 



274 Am văzut lumina dumnezeiască înotând în chinul închisorii. 

~ 5 După cum, în pustiu, vântul construieşte diverse forme în nisip, 

tot la fel lumina dumnezeiască face, în vedere dumnezeiască, diverse 

întipărituri în fiinţa noastră. 

276 Mulţime mare de lucruri aflăm din vederile dumnezeieşti. 

" ]1 Omul rodeşte din cauza zării luminii dumnezeieşti. 



56 



Luminii 



2216. „Că te-am iubit e singura mea vină" 278 
şi ura 279 m-a rănit de sânger, 
până-n adânc, de-am izvorât lumină, 
pe-ai cărei nori se zbuciumă un înger. . . 

2220. Iar de-mi cutremur lava-n zare lină, 
în trăznete zvâcnite către cer 
e pentru trupul ce-1 aştept să vină 280 
din foc albastru aţâţat în ger. 

2224.Te-adulmec 281 clar de zare. . .înger, 
te-adăpostesc reverberând lumină. . . 
Cristalizez să înfloresc în ger 282 

2227. şi pe când trupul încă mai suspină, 
eu, flacără, în bucuria nunţii pier 
şi-n moartea mea văd omul nou - lumină 2 * 3 . 



' 8 Mihail Eminescu. Dacă Mihail se referea la femeia iubită, 
Fericitul Ilie se referă la lumina dumnezeiască. 

279 



280 



In primul rând a demonilor dar şi a oamenilor. 

Pe care aştept să îl am, la învierea cea de obeşte, de la Domnul. 



1 Te doresc, te caut vedere dumnezeiască. 
~ h ' Mă înduhovnicesc, mă personalizez continuu pentru ca să 
înfloresc în lumina curată, pură, îndumnezeitoare a împărăţiei lui 
Dumnezeu. 
283 Avera conştiinţa vie că va fi cu Dumnezeu pentru veşnicie. 



57 



Ex nihilo 



2230. Din nimic suită lume 284 . . . 
în nimic, suflare, Tu 285 
Rotitoare-n unde-n spume 
Chipul Tău o străbătu. 

2234. Ca un zâmbet ce mă arde 
Zarea lumii-mi dă ocol 286 , 
Noaptea vine să mă prade; 
Şi ce bine mi-e în gol! 287 . . . 

2238. Vii izvoare-n văi aride 
Mi se lăfăie-n pustiu 288 . . . 
Cu cât golul se deschide 
Flăcările-mi râd mai viu 289 . 

2242. Puneţi-mi pe zâmbet zale, 
Peste susur argintiu, 
Umbre şi infernuri, bale. . . 
Glasul sună tot mai viu 290 . 

2246. Chiot sfânt de nuntă mare 
într-a goarnelor strigare, 
Din adâncuri peste vârfuri 
Se adună-n nori şi cârduri 291 . 



284 Din nimic a apărut lumea, la porunca Ta, Doamne! 

285 Numai Tu erai viu când nu exista creaţia. 

286 Mă ard/ mă seduc lucrurile pe care le văd aici, în această lume. 

Stări pe care ni le aduce rugăciunea continuă, atunci când 
renunţăm la imaginaţie şi ne golim de lucrurile şi de ideile legate de 
lumea aceasta. 

~ s Prezenţa luminii dumnezeieşti în persoana sa care stă în pustiul 
interior al non- imaginării a ceva trupesc, grosier. 
' 9 Aceeaşi stare interioară de mare profunzime, în care renunţăm la 
gândirea şi la imaginaţia proprie afundându-ne în rugăciunea 
neîncetată, isihastă, prin care ne dăm goi de reprezentări lui 
Dumnezeu iar El ne umple golul nostru interior cu slava Sa. 

290 Cu cât sunt mai zdrobit de oameni şi torturat interior de către 
demoni cu atât mă umplu şi mai mult de lumina Sa, pentru că le rabd 
pe toate prin credinţa în Domnul meu, Care mă întăreşte neîncetat. 

291 Trăiesc multă veselie dumnezeiască, când văd, în mod extatic, 
cele pe care Dumnezeu mi le arată din belşug. 



58 



2250. Ceruri noi 292 .. .şi noi sub îngeri 
Ne adăpostim în plângeri, 
Căci în noi şi în pustie 
Se ridică-n vijelie. 

2254. Fiul Omului cât cerul, 
Tatăl Sfânt în adevărul 
Duhului 293 peste pământ. . . 
. . .Creşti în iubire din mormânt! 294 . 



)2 Văd în slava lui Dumnezeu. 



293 Duhului Sfânt. 

294 Sfinţii lui Dumnezeu cresc în sfinţenie neîncetat în împărăţia lui 
Dumnezeu, adică după adormirea lor. 

Tocmai de aceea Sfinţii lucrează minuni şi ne dau ajutorul prin 
Sfintele lor Moaşte pe măsura sfinţeniei pe care o dobândesc în mod 
continuu, pentru că nu mai sunt cei care erau la adormirea lor, ci sunt 
cu mult mai plini de sfinţenie şi mai înalţi în cunoaşterea 
dumnezeiască. 



59 



Doamne, noi Te-am iubit şi am greşit în iubirea 
noastră, şi ne-ai pedepsit, ca lumea să nu ne mai audă 
glasul, să nu ne mai vadă faţa. 

Alţii Te-au umilit şi Te prigonesc şi Tu le-ai îngăduit 
domnia pe pământ. Te prigonesc şi Tu le îngădui [acest 
lucru], şi ei vor să şteargă chipul şi numele Tău din inima 
oamenilor. 

Şi oamenii ştiu bine cine sunt ei 295 , şi totuşi îi ascultă 
şi îi laudă, şi de numele Tău se ruşinează, le este frică să-L 
mărturisească din interes, din laşitate. 

„Fricoşii nu vor vedea faţa lui Dumnezeu", stă scris. 



10 aprilie 1972 



Comuniştii. 



60 



Credinţă 



2258. Ea legănată-n foc aprins 
Păşea cu el în jar de vis 
Cu tot pământul rotitor, 
Coroană ceru-n jurul lor! 296 

2262. Şi i-am văzut cum s-au deschis 297 
Cum fluturau peste abis 298 
Purtaţi de-al valurilor spor 
Peste seninul fără nor. 



296 E vorba de credinţa/fidelitatea din cadrul cuplului căsătorit, care e 

fundamentată pe multă iubire şi cunoaştere reciprocă. 

" 91 în iubirea şi căsătoria lor. 

298 Treceau pentru răutatea Iadului. 



61 



Speranţă 



2266. Zdrobi-se-va şi carcera terestră 299 . . . 

. . .Un zbor senin 300 îmi va spori avântul 301 . 
. . .Când îmi va strânge inima pământul, 
când mă va smulge cerul nou şi cântului . 



-l) Va veni moartea şi va dezlega sufletul meu de trup. 

300 Aşa a fost adormirea sa, trecerea sa la Domnul... 

301 Dragostea de Dumnezeu. 

302 Din împărăţia lui Dumnezeu. 



62 



Arhanghelul Mihail 



2270. Pecetluiesc această ţară 303 
Cu inima şi chipul meu! 304 . . . 
In braţul meu e Dumnezeu 
Neamul acesta n-o să piară! 

2274. In veci de veci lumina lumii 
Prin glasul ei va răsări, 
Şi de-o-nceta domnia humii 305 
In altă lume 306 va-nflori! . . . 



303 Poemul reprezintă vorbirea prorocească a Sfântului Arhanghel 
Mihail vizavi de România. 

304 



305 



Adică îi voi purta de grijă. 
Când va înceta timpul, istoria. 



306 în împărăţia lui Dumnezeu. 



63 



Geţii 



2278. Gură de nori 307 se deschide! . . . 
Cărarea de-aici se închide! . . . 
Nor întins de săgeţi 
Deschide-mi cărarea spre Geţi 308 . 



307 Extazul. 

308 Spre Sfinţii neamului românesc, care au avut curajul şi netemerea 
de moarte a geţilor, a strămoşilor lor. 



64 



îndemn 



2282. Iar uriaşul plâns m-apasă! 

Ce-ai căutat printre pigmei 309 ?! . . . 
De norii negrii 310 prins în plasă 
Cresc fulgerele-n 311 ochii mei 
Şi mă înjunghie greu gând. . . 

2287. De ce-ai pierdut măreţul pas?! 312 . . . 
Unde ai fost, ce ai rămas? - 
Ce ai cu trecerea de rând 313 , 
De ce-ai trăit, când mori tăcând? 314 . 

229 1 . Tu nu umblai după imagini, 

Ci tu creşteai în flori de nori 315 , 
Fiorii tăi erau comori 
Pe rânduitele paragini! . . . 

2295. Porneşte, te ridică iar 

Cu fruntea-n nori, inima pară! . . . 
în noaptea care stă să pice 
Trăznetul lumea s-o despice! 316 ... 



309 De ce m-am întors iarăşi printre oamenii fără caracter, roşi de 
invidie şi plini de laşitate? 

310 Grijile de tot felul. 

311 Mânia. 

312 De ce am pierdut vederea luminii dumnezeieşti? 

313 Cu viaţa oamenilor obişnuiţi. 

314 Sunt exprimate aici durerile sale de mare conştiinţă, după ce a 
ieşit din închisoare şi după ce viaţa de zi cu zi îl distrăgea de la viaţa 
duhovnicească, de la rugăciunea continuă, atâta timp cât, din mare 
dragoste şi conştiinţă, a ales să nu îşi părăsească soţia şi fiica şi să 
meargă la mănăstire, aşa cum îşi dorea iniţial. 

315 în vederi dumnezeieşti. 

316 Şi această strofă se constituie în fundamentul interior al vieţii sale 
după eliberarea sa din temniţă, pentru că reprezintă continua sa 
îndemnare de sine, solicitare de sine, pentru a continua viaţa isihastă 
în mijlocul lumii, viaţă pe care a continuat-o cu eforturi şi dureri 
imense. 

Pentru că Dumnezeiescul Ilie nu a fost doar un mistic al închisorilor 
comuniste ci şi un mistic al oraşului, un rugător neîncetat în mijlocul 
vieţii oraşului, dar care trecea drept un profesor de provincie 
oarecare. 



65 



în lumină 



2299. Ne-ai îmbrăcat în glasuri răpitoare, 
întru argint, de aur şi de soare 317 , 
Şi din lumina geniului veşmânt 
Mi-ai arătat că sunt! 318 - 

2303. Din aurul sorbit în aburiri 

Al fulgerelor drum ne aşternu 319 
Simţirile în straturi noi, subţiri, 
Şi gândul în făptură se văzu! . . . 

2307. In luminoase zări şi înserare 

Să ne-ntrebăm întruna în lumină, 
Ce scânteiere ne tot cheamă-n zare 
Şi ce tot aşteptăm să vină? ! . . . 

2311. Făpturo 320 , tu, lumină în lumină 321 

Te-am petrecut în haos şi-nmurgire 322 . 
Acum te-arăţi din flăcări peste fire 323 
In nemărginire veşnică, virgină 324 . 



Tocmai de aceea aproape nimeni nu a ştiut despre viaţa şi trăirea sa 
dumnezeiască până la noi, pentru că nimeni nu a înţeles-o şi nu s-a 
cutremurat de măreţia sa unică. 

317 Ne-ai dat îmbrăcămintea slavei Tale, Doamne! 

318 întru slava Ta am văzut ce este omul, unde trebuie să ajungă şi 
cum trebuie să fie omul pe care Tu l-ai creat. 

319 Aspecte ale vederilor sale extatice. 

320 Se referă la persoana sa plină de slava lui Dumnezeu. 

321 Persoana mea e o lumină în lumina lui Dumnezeu. 

" 2 Se referă la etapele curăţirii sale de patimi, când în golul interior 
adus de rugăciunea continuă a avut parte de multe vederi ale 
prezenţelor demonice, care căutau să îi zdruncine sănătatea psihică şi 
fizică. 

23 Acum persoana mea e mai presus de firea oamenească, pentru că 



e plină de flăcările slavei Sale. 



324 



Pentru că sunt în slava lui Dumnezeu cea veşnică, nemărginită şi 



plină de curăţie dumnezeiască. 



66 



Biruinţa iubirii - Biruinţa lui 
Dumnezeu 



în această epocă 325 în care se respinge conceptul de 
Dumnezeire se răspândeşte totuşi, se extinde, se adânceşte 
sentimentul iubirii, cu toate determinantele lui. 

De aici se va naşte - sine qua non - problematizarea 
- dacă nu un alt aspect al adâncirii - care va intensifica şi 
va subtiliza, va înălţa sentimentul dragostei la unele 
individualităţi 326 , precum îl va coborî şi dizolva la altele. 

De aici se vor naşte contradicţii. Insă, în cele din 
urmă, ceea ce este superior va învinge, adică iubirea 
profundă, esenţială, universală, care este ambianţa 
Divinităţii. 

Astfel Dumnezeirea Se va face din ce în ce mai 
sesizabilă, mai perceptibilă, mai apropiată şi deci se va 
revela sub alte forme mai noi, mai proaspete, mai 
accesibile lumii care va veni. 

Căci eu nu mai văd posibilitatea unei reîncreştinări 
şi a unei biruinţe a dragostei creştine ca o forţă şi o 
intervenţie din afară, ci numai prin forţa interioară a 
spiritelor noastre în care lucrează harul divin. 

Dumnezeu va veni 327 din lăuntrul nostru în afară şi 
va fi mai puternic, va fi o nouă înflorire a dragostei, a 
creştinismului cu toate idealurile lui recrudescentizate, 
reactivate, împlinitoare de goluri şi revitalizatoare şi 
reînfloritoare a plinurilor şi a crescenţelor. 



2315. Rotunzimea, frumuseţea 
Undelor de mărgărint 328 . . 
Izvor limpede-n tristeţea 
Curgerilor de argint 329 . 



2319. Peste aurul de veacuri 



330 



25 Ateistă a comunismului. 



326 Persoane. 

Va străluci slava Sa din lăuntrul nostru spre în afară. 
328 A undelor luminii dumnezeieşti. 



29 Ale lacrimilor mele. 



67 



Se desface-n freamăt cald 
Nufăr în albastre lacuri 
In de zboruri un lin fald! . . 



(1973) 



330 Al luminii dumnezeieşti. 



68 



Trezire 



2323. Acele chipuri nelumeşti 331 
Şi scânteind de frumuseţe 
Putea-vor oare să ne-nveţe 
Sublimul căilor cereşti? ! . . . 

2327. Inima vorbei ce se-avântă 
Cu aripile dând de cer, 
Cu duhul pâlpâind în ger 332 
Ce-n trup de patimi se frământă. 

2331. Rănit şi fulgerat şi frânt 

în trup şi suflet pe pământ 

Şi despicat de vânturi reci 

Tu umbră şi lumină treci. . . 

2335. Uitasem cine şi ce sunt?! . . . 
In vaietul de frunze-n vânt 
Mă strecuram pe vii cărări 
Şi vă lăsam pustii visări! . . . 

2339. Treziţi-vă din răni adânci, 

Din falii, vaduri, de sub stânci, 
Guri astupate de cenuşă 333 . . . 

2342. Comoară fără ochi şi uşă 334 , 

Sfărâmată-n ţăndări, te aprinde, 
Călătoreşte-te-n colinde! . . . 



331 Ale Puterilor cereşti. 



332 Eram cu duhul în cer şi cu trupul în închisoare, în gerul istoriei. 

333 Oameni, voi, cei care nu mai îndrăzniţi să vă mărturisiţi credinţa 
în Dumnezeu! 

334 Reaprinde-te în mine, lumină dumnezeiască, tu, cea care nu eşti 
văzută de nimeni în afară de mine şi care intri la mine fără să ştiu 
cum se petrece asta! 



69 



Viziuni 

2345. Eu am pătruns 335 , eu am văzut 
Ce-i zarea. . .şi mai mult. 
Am auzit-o dintre vii 336 
Culoarea 'naltă a curgerii, 

2349. Parfumul apelor, tumult 
De adieri. . .neîntrerupt. . . 
Luaţi-mă pe crezământ 337 : 
Am fost în ceruri! . . .Pe pământ 

2353. Rămas-am să plătesc-nainte 
Ofranda cerurilor sfinte. . . 
Şi ce-am văzut, nu-i drept să spun 
Că pentru cei ce sunt aieve 

2357. Ar fi doar vorbe de nebun, 
Neînţelegeri şi gâlceve. 
Că ce-i cuvântul faţă de 
Mărirea veşnică ce e? 

2361. Roire-n pururea-nnoire 

Viscol de fulgere-n ivire. . . 
Şi norii, nimbii nevăzuţi 338 , 
Prin care fragezi şi desculţi, 

2365. Trandafirii, în cete line, 

Trec îngerii cu sânuri pline 
De bucurie şi mister 
Şi dorul Tatălui din cer, 

2369. Lăsând în boaba de rubine 
Neauzitele suspine 
Din plânsul aripilor 'nalte 
Pentru fâpturile-ntrupate 339 ! 



335 în împărăţia lui Dumnezeu. 

336 încă de când eram în trup. 

37 Credeţi-mă pe cuvânt că am văzut cele dumnezeieşti. 
338 Descrieri extatice. 

339 

Pentru oameni. 



70 



2373. Tu măreţie, Tu prăpăd 

Al firii mele de ce văd 340 , 
Şi ce aud, şi simt, şi pipăi! . . 
Ce strălucire, ce risipă-i! 341 .. 



340 Tu, Doamne, Cel care îmi arăţi atâta măreţie de mă prăpădeşti, de 
mă ucizi cu mulţimea bucuriei şi a dragostei pe care mi le dărui! 

341 Câtă mulţime de minuni, ce risipă de minuni face Dumnezeu 
pentru noi, adică câte ne arată El întru vedere extatică! 



71 



Templului viu, de fi acar ă-n pustiu 



2377. Tu, umbră-n cursul lumii 342 , 
Purtând sumanul humii 343 , 
De străvezie . . .pieri ! . . . 
In astăzi, tu eşti ieri. . . 

2381. E consistent şi dur 
Eternul spirit pur 344 
Ce dăltuieşte piatra 
Şi-alcătuieşte vatra! 

2385. Şi val şi zbor şi-înot 

Se plimbă în toate, în tot 345 ; 
Când viscol, când zăpadă 
în doruri, dor să vadă 
A mâinilor făptură, 
A minţilor statură! . . . 

239 1 . Dar tu, cel din afară, 
Din luptă, vis şi pară 
Oglindă-mi eşti, şi prunc 
Mă nasc, mai din adânc. 

2395. Smucit şi frânt şi rupt, 
Mai vast, de zare supt 
Adăst şi-nfrâng pământul 
Prin spirit, levitându-1 
Şi gravitându-1 mie 
Să-1 salt în vijelie 
De cercuri, arc şi bolţi 346 . 



342 



Se referă la viaţa omului în parcursul istoriei. 



343 Purtând haina grea a pământului, pentru că sumanul e haina grea 
a oierilor. 

344 



345 
346 



Dumnezeu e preaputernic şi atoatefăcător. 

Dumnezeu e prezent pretutindeni în creaţia Sa prin slava Sa. 

Aspecte ale vederilor extatice. 



72 



2402. ...Şuvoi, şi sfere toţi 347 
Să ne rotim în ceruri 
Culori şi adevăruri 348 . 



347 Ibidem. 

348 Să ne rotim în cerurile slavei lui Dumnezeu, care se arată în 
diverse culori dumnezeieşti şi ne umplu de adevărurile sfinţeniei 
Sale. 



73 



„Eli, Eli, lama sabahtani!" 



A zis Iisus cel Bun şi Pur. 

Eu nu pot zice: „Dumnezeule, Dumnezeule, de ce 
m-ai părăsit!" şi nici: „Dumnezeule, de ce Te-am 
părăsit!...". 

Dimpotrivă, strig: 

„Văd Doamne, ştiu Doamne, sufăr Doamne că m-ai 
părăsit, dar poate asta meritam, pentru că n-am îndeplinit 
întru totul voia Ta sau pentru că asta este voia Ta [cu 
mine]". 

Striga-voi ca un tunet cu vocea mea de om înfrânt şi 
zdrobit: 

Nu Te părăsesc, Dumnezeule! Eu nu Te părăsesc, 
chiar dacă m-ai părăsi, chiar dacă motivele mele omeneşti 
- căci om sunt şi sunt crunt lovit ca om - m-ar determina şi 
îndreptăţi să strig împotriva Ta. 

Poate că Tu eşti în mine şi de aceea nu Te pot părăsi. 

Poate că Tu vrei să suferi în mine ca să ai 
îndreptăţire mâine, la judecata oamenilor şi a neamurilor, 
ca să faci dreptate, să judeci drepţii şi nedrepţii. 

Poate mândria şi ambiţia mă îndeamnă să nu Te 
părăsesc. Poate lipsa de curaj de a Te înfrunta. Poate 
laşitatea. Poate frica de o pedeapsă şi mai mare pe pământ 
şi în infern. 

Dar eu nu vreau să cred acestea şi poate că mă mint. 

Eu ştiu însă că mi-ai fost Prieten şi eu, prietenul 
Tău, în zile şi mai grele, şi nu m-ai părăsit şi eu nu Te-am 
părăsit, şi nu Te-am urât, ci Te-am iubit. 

De aceea, loveşte-mă! Ia-mi setea de glorie, şi binele 
şi rostul meu pământesc! Ia-mi tot ce vrei, dar eu Te voi 
iubi, voi lupta pentru Tine, voi striga în lume şi către 
Ceruri, vestind dragostea pentru Tine, care este mai presus 
de orice. 

Lasă-i să mă ucidă, să mă înfrângă! Şi frânt şi 
pierind Te voi iubi, Te voi mărturisi, nu Te voi părăsi, pe 
Tine, Cel care m-ai părăsit pentru păcatele mele, cum ai 
părăsit şi pe Fiul Tău pe Cruce, lăsându-L morţii pentru o 
vreme, pentru păcatele noastre, ca să învieze apoi în 
strălucire - şi poate că din acest motiv, al dorinţei de a 



74 



suferi şi muri pentru Tine, nu am fost pedepsit, că mă 
rugam în celulă, pe când alţii erau pedepsiţi. 

Poate că duhul cel rău nu voia să mă lase să sufăr şi 
să mor slăvindu-Te. 

„Săvârşitu-s-a!". 

Mă îndrept să-Ţi strig, privindu-Te cu toată 
smerenia, dar şi cu toată îndrăzneala în faţă: 

„Dumnezeule din afară de mine şi din mine!". 



2405. Să cadă crusta pământească! 349 . 
Apari în trupul meu, din nori 
Pe ai înfrângerii fiori, 
Lume fecioară, tu curteană! 350 .. 



6 ianuarie 1974 



349 Să mă despart de trupul acesta prin moarte! 

350 Cu referire la lumina dumnezeiască. 



75 



Mister 



2409. Nu sunt din cei ce-au teamă de mister, 
Nici nu-1 înlătur, nici nu-1 ocolesc 351 
Ci trec prin el cântând să-1 înfloresc 352 ; 
Căci viu fiind, văzut-am' naltul cer 
Trezit la viaţă 353 , răsărind din ger 354 
Mai consistent 355 ca lutul ce îl calc 
L-am pipăit 356 şi în miresme-am auzit ! . 

2416. Materia, tot universul, au pierit 
Şi eram spirit pur pe viu ocean 357 
Şi-n mine Duh din Dumnezeu aveam, 
Şi universuri răsăreau dintru afară, 
Din mine altele, făcând să piară 
Lume şi vis şi rămânând doar eu 
Fiinţă-n cer, în Duh, în Dumnezeu. 



351 Este o raportare critică evidentă la versul lui Blaga: Eu nu strivesc 

corola de minuni a lumii. 

A se vedea: 

http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/corola.php. 

"° Să vorbesc, pe cât posibil, de vederile slavei lui Dumnezeu. 

353 La viaţa duhovnicească de lumina dumnezeiască. 

354 Din durerile temniţei. 

355 Cerul luminii dumnezeieşti. 

356 Cu sufletul meu. 



^ 7 De slavă dumnezeiască. 



76 



Lumină 



2423. Lumină 358 , lumină 
Pe neguri regină 
Pe ape crăiasă 
Şi lumii mireasă! 



,8 Se referă la lumina dumnezeiască. 



77 



Eu nu cred, ci ştiu, că după această perioadă de 
blestem, de cras materialism şi ateism, va veni o epocă de 
purificare, de aur şi argint trecut prin foc 359 . 

Şi această lumină spirituală va fi a lui Dumnezeu, 
după cum, aceasta în care trăim, este a lui Satan, care va 
trebui să se frângă în faţa principiilor binelui, care o 
sublimează, pentru că ei înşişi nu pot lucra şi progresa, 
decât în numele principiilor binelui, acţionând în numele 
lor, dar minţind. 



19 februarie 1974 



39 Profeţirea vremurilor de după revoluţia română din 1989. 



78 



Dar 



2427. Ce dulce, clar şi viu 
Arhanghelul venea 360 
In noaptea grea, 
în noaptea mea... 
Stăm copleşit! . . . 
...Din întuneric 
Răcnea balaurul eteric 361 . 

2434. Lumina dulce s-auzea 
Lumina sfântă poruncea: 
- „Aici sunt Eu! 
Cine-i cu Mine 
Nu se teme! 
II smulg din vreme 
Şi îl sădesc 
Şi îl zidesc 
In Dumnezeu! 362 ... 



360 



Arhanghelul Mihail, pe care 1-a văzut în mod extatic şi care 1-a 



scos dintr-o asuprire a lui de către demoni. 

361 Satana. 

362 în slava lui Dumnezeu. 



79 



Abia acum mi se luminează 363 , de ce Dumnezeu a 
lăsat, a îngăduit să fim bătuţi cu biciul de foc şi ciocanul 
de fier, şi seceraţi cu o seceră de flacără. . . 

Aşa se curăţă aurul prin foc, pentru că eram creştini 
cu numele şi păgâni cu fapta şi beneficiam de harul 
mântuirii ca nişte furi ai jertfelor înaintaşilor. 

Şi mai mult [decât atât], Domnul a vrut ca din 
adâncuri să ne ridicăm către lumină, să jinduim după ea şi 
după libertatea creaţiei, a binelui, a frumuseţii. 

Căci de eram lăsaţi călduţi, ne tot scăldam şi ne 
complăceam într-o stare confuză. De aceea, Duhul ne-a 
vărsat din gura Lui. 

Iar dacă eram lăsaţi în lumină, libertate, în bine, 
adevăr şi frumos, am fi tins spre adâncuri, spre fărădelegi, 
spre întunericul materiei şi ne prăbuşeam. 

Dar aşa, strânşi, înghesuiţi de viforul şi spada 
materiei, aspirăm sincer şi cu toată tăria spre ce-i al nostru: 
spre adevăr, bine şi frumos. 

Şi mă bucură azi chipul spre care ne îndreptăm cu 
ştiinţă sau fără ştiinţă. 

Şi asta-i o dovadă: a fost şi este ceva bun în neamul 
acesta, şi Dumnezeu îl va ajuta să iasă la lumină, şi nu-1 va 
pierde, ci îl va înălţa la Fiul Său, acolo unde merită. 



10 decembrie 1974 



363 Abia acum înţeleg. 



80 



Comoara mea 



2443 . Atâtea forme fără număr 

Din vâlvătăi de foc de aur! 364 . . . 

Nedezlegatul sfânt tezaur 

îl port la sân, îl duc pe umăr! 365 



364 Pe care le-am văzut în slava lui Dumnezeu. 

365 Comoara de experienţe extatice o duc cu mine în inimă dar şi prin 
ceea ce am scris si fac. 



81 



Ţară-n lumină 

2447. Lumină din noapte mă dărui 
Vioriu în aur mă nărui 366 
în spectrele mele adevăru-i! . . 

2450. Năvala de vise oprit-am 

Şi rupt-am al gândului ham 367 
Lumina veciei s-o am! . . . 

2453. Lumina mă saltă acum 
Eon pe-al evilor scrum; 
Viitor şi trecut sunt pe drum! . . 

2456. Lumina curge izvor 

Ţâşneşte, sporeşte în nori 
Pluteşte în susur uşor 368 . . . 

2459. Ţărânii şi formei argat, 
Crai peste gând luminat 
Din necreat, mereu încreat. 

2462. Rob al obârşiei ţării 
Fiul frunzei şi-al mării 
M-atrage graiul chemării. 

2465. Spre libertatea-n lumină, 
Cu ochiul ţintă la tină, 
Să suie cu mine senină. . . 

2468. Virgin să se nască din cânt 

Frăgezimea iubirii oricând! . . . 
Pustiul m- absoarbe cântând. . . 
Eu sunt cel care vineri 
Tot neamul este în mine 
Bucuria iubirii ne ţine. 

2474. Am vrea de-a pururi lume 



366 Mă scufund în slava lui Dumnezeu. 



367 A gândului graniţă, pentru că am văzut pe cele mai presus de 
minte. 

368 Confesiuni extatice. 



82 



în 'nalte talazuri în spume 
Bucuria iubirii să-nsume! . 



83 



Sihastru 

(1974) 

2477. Fulger magnetic ce nu moare 
Se zvârcoleşte azi în smârcuri 369 , 
Divina lavă 370 din adâncuri, 
Când vei porni din nou spre soare! 

2481. Eu încă-aştept şi nu mă doare; 
Şi-n vârf de suliţi şi de sfârcuri, 
De bice aprige-n ninsoare 
Mi-adie seninuri peste stârvuri. 

2485. O, tu magnetică-înrudire 
Cu cerul cel senin albastru, 
De-am fost şi nu ai sunt iubire, 
Mă-înalţ în cerul ţării astru! . . . 

2489. Mă tot dezvălui 371 şi m-oi duce 
Spre cer cunună şi-apoi sferă, 
între neant şi viu răscruce 
Strălucitoare atmosferă. 

2493. Şi ce sunt eu, dacă abisul 

învie-n lumi din pulsul meu? . . . 
De ce atunci când ucid visul 
Renasc din străluciri mereu 372 ? 

2497. Mai sus de gânduri care mor, 
Sub izvorâri de curcubee, 
Norii înfloresc luminător 
Etern în leagăn de maree 373 ! . . . 

2501. Eu ştiu că nu sunt decât umbre 
Prin care trece Dumnezeu. . . 
Mi-aşez pe umeri, dacic, tundra, 



369 în locuri mlăştinoase. 

370 Lumina dumnezeiască. 

371 Mă tot confesez. 



72 Renasc duhovniceşti prin strălucirile luminii dumnezeieşti. 
373 Aspecte ale vederii extatice. 



84 



Trecând prin veacul crunt, ateu 374 ! . 



7 Şi Dumnezeiescul Ilie a biruit, cu harul lui Dumnezeu, veacul său 
ateu, materialist, prin aceea că s-a înduhovnicit până într-acolo, încât 
a stat zile întregi în slava lui Dumnezeu. 



85 



Zalmoxis 



2505. Zalmoxe 375 a zis plutind pe zare 
Că: „Dacii sunt nemuritori!" 
De-atunci, pe valurile-amare 376 , 
Ne răspândim fulgerători. . . 

2509. Şi nu murim ci doar ne ducem 

Prin timp, prin spaţii şi prin vămi 377 
Tu, Doamne, Tu putere dă-mi, 
Spre ceruri noi rod să aducem! 



375 A se vedea: 
http://www.enciclopedia-dacica.ro/templu/zamolxe.htm. 

376 Ale istoriei. 

1 7 Vămile văzduhului pe unde trece sufletul după moarte. 



86 



Ce să chem? 21s 



2513. Ce să chem din nopţi albastrei. 
De mii secoli ce s-aprind, 
Peste capetele noastre 
Când în dans, când în colind. 

2517. Peste spulberări de valuri 
Şi de nori în curcubee, 
Când pe sub arcade, zorii 
Sufletelor - sori pălind 379 - 

2521. îşi smulg mersul de argint 
Din vechi trupuri ce pierind 
Cresc în focul aurorei, 
Chipuri noi dezvăluind 380 , 

2525. Cerului ce smulge ceruri, 
Noi, nemaivăzute-n duh 381 , 
Mai aevea, mai concrete, 
Decât aştrii din văzduh, 

2529. Luminându-ne-ndelete... 



78 Titlul e stabilit de către noi. 

379 a 

Amănunte extatice. 



380 Ibidem. 



81 De către duhul nostru. 



87 



Tema arborelui la Valery 



Arborele este poarta de intrare în lumea mistică, în 
lumea spiritelor şi spirituală pură. 

Dar Valery 382 - analist şi intelectualist pur - rămâne 
în afara porţii. înăuntru nu poate pătrunde, singur îşi 
închide porţile intrării, căutând explicaţii raţionale. Şi de 
aici aspectele iraţionaliste ale temei arborelui. 

De aceea, pe culmile disperării, Valery nu simte 
apropierea vreunei forţe transcendente, consolatoare: 

„Pourquoi n'y a-t-il point de Dieu? Pourquoi des 
sommets de la detresse et des abîmes de 1' abandon ne 
viennent pas des images certaines? Nul signe, nul indice. 
Personne n'entend ma voix interieure!" 383 {Cahiers iM , voi. 
al VUI-lea, p. 466). 

Unde este rugăciunea? Unde este credinţa lui 
Valery? Unde este practica mistică? ! 

Lipsesc o parte dintre căi. Viaţa întreagă Valery şi-a 
risipit-o în studii şi strădanii pentru elevaţia spirituală şi a 
hoinărit pe drumuri străine şi a rătăcit. O inteligenţă aleasă 
care s-a orientat în mod eronat. 

Ar fi putut să intre în Paradis sau, mai bine zis, în 
împărăţia Cerurilor încă din viaţa aceasta, de pe pământ. 

Dar ce folos! El a a bătut la porţi străine. 

Alţii, cu mai puţini talanţi şi daruri, au intrat în 
lumea spirituală, au evoluat spiritual mai mult decât el. 

Revin la arborele vieţii. Evoluând spiritual m-am 
aflat în faţa arborelui vieţii şi, prin practică mistică şi 
credinţă, am intrat în lumea spirituală, care s-a deschis 
înaintea mea şi m-a cuprins, m-a transformat, făcând din 
fiinţa mea un locaş, un altar al Duhului Sfânt. 

Am trăit bucurii de neînchipuit pentru oamenii care 
nu au pătruns în lumea spirituală. Am înţeles lucruri şi 
probleme, care constituie chei şi culmi [de cunoaştere] 
pentru oamenii de ştiinţă, pentru savanţi şi cercetători şi 



382 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Val%C3%A9ry. 

383 Traducerea textului din limba franceză: „De ce nu există 
Dumnezeu? De ce din înălţimile deznădejdii şi din adâncul disperării 
nu ne răsare nicio realitate certă? Niciun semn, niciun indiciu. 
Nimeni nu îmi ascultă glasul meu lăuntric". 

Caiete. E vorba de caietele manuscriptice ale autorului francez. 



88 



care, nu-şi dau seama cât de ridicoli par, din lumea 
spirituală. 

Şi astfel, Paul Valery, pe care îl stimez şi apreciez ca 
un mare poet al secolului, rămâne sub celelalte aspecte, un 
pierdut călător, rămas în afara ţării de basm, bătând la porţi 
ce nu i se deschid. Aceasta i-a fost plata orgoliului, 
vanităţii şi singularităţii geniale. 



89 



Unde sunteţi? 



2530. Unde sunteţi arome şi subţirimi de flăcări 385 , 
Vâltori netemătoare din sufletul arzând 
In primele meleaguri ce m-au orbit pe scări 386 
Ce tot urcau spre mult doritul: „Când?" 387 

2534. Şi nu erai. . .dar boare te-ascundeai 
Printre fâşii de vreme, ascultată 
In ceasurile fragezi 388 , descătuşate-n rai. . . 
O pururea iubire ne-ntrupată! . . . 

2538. Iar azi când chip ţi-ai căpătat 
îmi fluturi colb de aur pe pustii 
Cărări de-acum. Pe cer întunecat 
Fântână de argint dai flamuri purpurii! . . . 

2542. Eu te-aş iubi cu cer adânc şi-înot 

De vii talazuri ce-înspumează-n stânci; 

Dar să încerc să mă avânt nu pot 

Şi apele-mi s-aştern adânci, adânci! . . . 



85 Ale luminii dumnezeieşti. 
386 Vederi dumnezeieşti. 



l7 Când Te voi revedea pe Tine întru slavă, Doamne? Continua 
căutare plină de dor a isihastului pentru Dumnezeul inimii sale. 
388 Ale vederilor mistice, dumnezeieşti. 



90 



Realul 



2546. Sunet pur, culoare pură 389 , 
Energie din făptură 
Ce te naşti din clipe reci 
Şi-nainte de-a fi treci 390 ! . . . 

2550. . . .Unde eşti în permanenţă 
Armonie şi prezenţă 
Scânteind de preschimbări 
In mirifice îmbinări 391 . 

2554. Care inima îţi seacă 

Şi-apoi viaţa ţi-o îneacă. . . 
. . .Revelaţia nu-i vis, 
E Realul - Paradis 392 -. 



89 Astfel auzea si vedea în mod extatic. 



mea. 

391 



90 Am văzut slava Ta în clipele reci, grele ale închisorii şi... lumina 
Ta trecea repede. ..când eu doream să se permanentizeze în viaţa 
a. 

Amănunte extatice. 
)2 Vederile dumnezeieşti sunt revelări/descoperiri ale Paradisului 
dumnezeiesc, experienţe unice, reale şi personale ale realităţii vieţii 
dumnezeieşti şi nu fantezii religioase subiective. 



91 



La vad 



2558. La vad de ape-am căutat 393 
Iubire? ! . . .Nu! Gândul curat 
Ce se topea-n zăvoiul verde 
în care inima se pierde. . . 

2562. Şi praful alb de păpădie 
Pe unda apei când adie 
Acelaşi vânt din alte vremi. . . 
Mireasmă 394 încotro mă chemi? . . . 

2566. O, frumuseţe din poveste 395 
Ce este-n lume şi nu este, 
Dar ne îndeamnă s-o dorim, 
Să fie-a noastră când murim. . . 

2570. ... Şi fulgere şi nori şi fum, 
Pustiuri albe fără drum 
Le-am strâns la piept, le-am căutat 
Şi răni şi chinuri le-am răbdat. 

2574. Să simt adâncul cum vibrează, 
Să-mi fie mintea-n toate trează; 
Să ştiu c-am fost şi c-am trăit; 
în veacul ce m-a mântuit. . . 

2578. Şi gând şi inimă-acum cad 

Pe-acelaşi vad, pe vechiul vad 396 . 



393 Se referă la apele dumnezeieşti, la lumina dumnezeiască. 

394 Har dumnezeiesc încotro mă chemi? 

395 Lumina dumnezeiască. 

396 Pe vechea dorinţă de a vedea slava lui Dumnezeu aici, în această 
viaţă şi pentru toată veşnicia. 



92 



Arderi 



2580. Nu voi zidi un templu zeiţei scânteierii, 

Nu voi muri la umbra luminii-nvăpăierii. . . 
Departe mi-e de-a pururi iubirea veşnic una 397 , 
în veşnicele cruguri 398 iubi-voi totdeauna, 
Curgerea veşnic vie, a formei pâlpâire, 
Şi fulger şi stihie ce arde în neştire 399 . . . 



2586. . . . Săltăm odată-n ritmuri slăvind pe Făt-Frumos 400 
Când m-amăgeau la vinuri dulci depărtări, duios; 
Şi clinchetul de zale, sclipirea de oţel 
A paloşului 401 care m-apropia de El! . . . 

2590. ... Dar azi de alte vinuri, de alt azur mă-mbăt, 

Când peste vremi de chinuri s-aşează nou omăt 402 . 
O, frumuseţe vie ce naşti din forme vii 
Esenţă viorie, tu pururi mă îmbii! 403 . . . 

2594. Şi iar plutesc în voie 
Si din lumini răsar 
In mine şi-n afar' , 
Simt ardere, transpar 404 
De voie, fără voie!... 



)7 Lumina dumnezeiască e mereu departe de mine. ..pentru că mereu 
înţeleg că profunzimile ei sunt abisale. 

398 Ale împărăţiei lui Dumnezeu. 

399 Aspecte ale vederilor mistice. 

400 Dumnezeu. 

401 Rugăciunea neîncetată e paloşul dumnezeiesc care taie negura 
demonică din fiinţa noastră şi ne dă să ne apropiem de Stăpânul. 

402 Lumina dumnezeiască. 

403 Lumina dumneazeiască mă atrage întotdeauna. 

404 Mă transfigurez. 



93 



Tinereţe 

Mulţi dintre cei care vin aici pier în întuneric. 
(Mi-a spus în vis tatăl meu mort.) 



2599. în aluatul lumilor - scânteie - 

Când m-a aprins lumina din abis 405 

Am rătăcit tot căutând o cheie 

. . .Văzut- am visul lume, lumea vis! 406 . . . 

2603. Eu n-am văzut decât seninul 407 

Ce printre nori se dezvelea 408 din cer. . . 
Copil eram şi am sorbit veninul 409 , 
Şi-am învăţat nimic să cer! . . . 

2607. Să cer nimic 410 , dar să cuprind la sân 
Tot ce vedeam şi ce gândeam. . .Bătrân 
Eram pe când eram copil. . . 
Mi-e bătrâneţea luna lui April! 411 . . . 



405 Lumina dumnezeiască. 



06 Am văzut împărăţia lui Dumnezeu... şi aceasta a întrecut orice vis, 
orice închipuire a mea. 

407 Luminii dumnezeieşti. 

408 Mi se revela/descoperea în mod extatic. 

409 Am sorbit veninul răutăţii de tânăr, fiind aruncat în închisoare... 

410 De la viaţă. 

411 Bătrâneţea mea e plină de frumuseţea primăverii dumnezeieşti, de 
frumuseţea harului Prea Sfintei Treimi. 



94 



Cunoaşterea 



Cunoaşterea este o iluzie, fie ştiinţifică, fie de altă 
natură, deoarece pot fi atâtea unghiuri de vedere, atâtea 
realităţi şi forme ale universului, încât se confundă cu 
infinitatea. Şi atunci a cunoaşte totul (Papini 412 ) devine 
imposibil. 

Singura cunoaştere posibilă este sub specie 
aeternitates 413 , adică cunoaşterea ce ne vine prin 
revelaţie 414 , când ai realizat transparenţa necesară fiinţei, pe 
aceea de a recepta, în mod spiritual, spiritualitatea 
universală 415 . De aceea Papini, în cele din urmă, ajunge la 
credinţă. 

Şi tot Papini, în cartea sa Un om sfârşit 416 , zice: 
„Nimeni n-a răspuns." Şi: „Dincolo de fiecare perete era 
golul, dincolo de fiecare zid era doar bezna, iar ecoul era 
atât de ciudat, că la fiecare da plin de speranţă, îi 
răspundea un nu obosit şi fără margini!". 

Şi totuşi, când prin rugăciune şi post şi purificare te 
apropii de Dumnezeu, după ce întâi apare bezna şi te 
frământă tot felul de încercări şi chipuri diabolice, dacă 
reuşeşti să le depăşeşti, să străpungi dincolo, ajungi în 
lumină, unde golul devine mediul creaţiei permanente la 
care asişti, unde mereu, la infinit, la orice bătaie a inimii şi 
vibraţie a minţii, lumini noi se dezvăluie; unde o revelaţie 
aduce altă revelaţie, unde mergând spre izvoare dai de alte 
izvoare, unde dincolo de orice puritate izvorăsc alte 
purităţi mai desăvârşite, unde culorile au glas şi cântă, 
unde tot ce poţi numi univers e o cântare neîntreruptă, ce 
evoluează din armonii spre mai desăvârşite armonii, până 
când, depăşit fiind ca făptură şi fiinţare, pieri, te topeşti 
mereu şi mereu în alte existenţe tot mai pure, mai esenţiale 
şi devii veşnicie şi infinitate. 



412 Giovanni Papini: http://ro.wikipedia.org/wiki/Giovanni_Papini. 

In latină: de esenţă veşnică. 
414 Pe cale extatică, prin vedere dumnezeiască. 
15 Lumina dumnezeiască. 

416 Cartea a fost tradusă de două ori în limba română. A se vedea: 
Giovanni Papini, Un om sfârşit, trad. de Alexandru Marcu, Ed. 
Socec..., Bucureşti, 1943 şi Giovanni Papini, Un om sfârşit, trad. de 
Ştefan Aug. Doinaş, Ed. Theratopius, 1993. 



95 



O clipă... Clipa s-a stins dar va reînvia după o clipă 
care poate fi sau o veşnicie din veşnicii într-o eternă 
vieţuire în reînviere. 

După savanţi, esenţa lumii este căutată în 
fragmentarea materiei până la elementele sau elementul 
ultim. Dar acestea se multiplică mereu, pentru că 
fărâmiţarea lor tinde spre infinit. Acolo se confundă cu 
infinitul, cu eternitatea, cu negaţia, cu nimicul. 

Dar există acest dar, dincolo de negaţia materiei, 
dincolo de acest nimic, căci pare a fi totuşi ceva care 
stăpâneşte materia şi negaţia ei, nimicul. 

E viaţa veşnică, care manevrează, stăpâneşte 
nimicul. Universul material, se serveşte de materie, pentru 
a se manifesta. 

Iar ceea ce primeşte din esenţele vieţii veşnice, în 
care materia pluteşte şi se scaldă, se constituie în culoarea, 
mişcarea armonioasă (muzicală), izvorârea ca fenomen al 
formei şi al frumuseţii. 

Nu vorbesc şi nu exprim aici calcule sau deducţii 
raţionale, ci intuiţii ale spiritului mai presus de raţiune şi 
minte. 

Pentru că existenţa mi s-a revelat ca o izvorâre, în 
nori şi limpezimi de culori, ce cântau armonia frumuseţii, 
pe care noi încercăm să o exprimăm vizual prin forme, prin 
acorduri muzicale, culori etc, şi prin tot ceea ce creăm. 

2611. Cântul e culoare 

Şi culoarea cânt 417 . . . 
Mişcarea - închegare! . . . 
Trec şi iarăşi sunt! 418 . . . 

2615. O, rotire-n cerc, 

In spirală sui 419 !... 
Farmece mă-ntrec 
în ce e şi nu-i!... 

Ceea ce alţii au raţionat: binele, fericirea, armonia, 
lumina, frumuseţea, veşnicia, infinitul, mie mi s-au revelat 
dincolo de minte şi simţire omenească, într-o existenţă a 
eu-lui, a sufletului dincolo de orice. 



417 în împărăţia lui Dumnezeu. 

418 Voi muri. ..dar voi fi veşnic cu Dumnezeu. 

419 Modul în care se mişcă locuitorii împărăţiei lui Dumnezeu. 



96 



Pentru că e impropriu când spun: „am văzut", „am 
auzit", „am simţit", atâta timp cât am trăit toate cele de mai 
sus într-o unitate fragedă, incantatorie, extatică, care de 
atunci e sursa minţii, a gândirii şi a trăirilor mele. 

Veşnicia e izvorul nevăzut al muzicii, culorii şi 
formei în mişcare creatoare şi combinatorie la infinit în 
spirit şi atunci când apar în spaţiu şi timp. 

Făptura umană e în spirit 420 un templu în Marele 
Templu al Divinităţii, care este alcătuit din combinaţiile de 
sfere, ovale, drepte, forme sinuoase şi mereu altele şi altfel. 



420 în duh, în vedere extatică. 



97 



Suiş 



2619. în univers cu ochi avizi 
Şi-n trup tu te deschizi. . . 
Din toate vârstele culegi 
Ce înţelegi şi nu-nţelegi, 

2623. Să te desfete forme clare 
în care grai şi duh apare 421 
Melodiindu-te spre vis 
în care floare te-ai deschis, 

2627. Că tu nu eşti când doar tu eşti 
Cel de acum, cel din poveşti 
Şi pururea pe drum în sus 
Mereu răsări dintru apus! . . . 



421 în împărăţia lui Dumnezeu. 



98 



Universuri pulsatorii 422 



2631. Pulsul în ritmuri se desfată, 

Noi universuri stau în scutec 423 , 
Apoi făpturile prind suflet 424 
Cătându-şi urma necreată. . . 

2635. Cresc aburi limpezi 425 , de tot soiul 
Din Duhul 426 viu ce bate, suflă 427 . . . 
Lumini din negură răsuflă 
Să-şi afle rosturile, boiul 428 , 

2639. Celui ce este şi nu este 429 

Şi din adâncuri nu S-arată 430 
Şi este Duh şi Fiu şi Tată 431 
Şi-n duhul oamenilor creşte! 432 . . . 



422 Pe care le-a văzut în mod extatic. 

423 Stau să ni se descopere. 

424 Le vedem în slava lui Dumnezeu. 
Norii slavei dumnezeieşti. 

426 Duhul Sfânt. 

427 Aluzie la In. 3, 8. 

428 Frumuseţea. 

429 Dumnezeu. Aluzie la leş. 3, 14. 

430 Nu ne revelează fiinţa Sa. 

431 Prea Sfânta Treime. 

432 Prea Curata Treime prin slava Sa. 



99 



„Thus our soul in the infinite and she must feel 
every moment that in the sense of being able to come to 
the end of attainment is her supreme joy, her final 
freedom" 433 . 

(Sadhana, Rabindranath Tagore 434 ) 

Oare spiritul nostru european şi modern ar putea 
aspira la o stare ca aceasta, de a se simţi mulţumit să nu 
afle un capăt într-o căutare sau cântare fără sfârşit? ! . . . 



2643. Şi câtă frumuseţe am adunat 
Şi-am să adun nesăbuit 435 ; 
Mai nesătul şi-ntunecat 
Rămân, şi ne-mplinit. 

2647. Tot curg în râuri unde moi, 

Spirale, unghiuri ce se pierd 436 . . . 
M-adun în voi şi mă dezmierd 437 , 
Iubite chipuri mereu noi! 438 . . . 

2651. Cădere-n unghi din somn divin 
Şi infinit în nimb de nori 439 , 
Oglindă-a vieţii-n gest şi pori 
Te sorb în tot ce am virgin! . . . 



433 Fragment în limba engleză: „Astfel este sufletul nostru în 
infinitate. Şi ea trebuie simţită mereu prin acel simţ, care să ne facă 
capabili să ajungem la deplinătate în bucuria ei supremă, în libertatea 
ei desăvârşită". 
34 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Rabindranath_Tagore. 

435 Ca unul înnebunit după frumuseţea dumnezeiască. 

436 Detalii extatice. 

437 Mă bucur dumnezeieşte. 

438 Se referă la descoperirile continue văzute în lumina 
dumnezeiască. 

439 Aspecte ale luminii dumnezeieşti. 



100 



Omul 



Omul este o medie între nimic şi tot (Pascal). 



2655. Om... mister, întretăiere 
între neant şi sfere 440 , 
Ce umblă, stă-n picioare 
Şi este cer şifloarel . . . 

2659. Din nou te-aştept, iubirea mea dintâi 441 , 
De zbor curat cu chipul nimănui, 
Cu tot seninul cer în pâlpâiri, 
Rotind albastre, pururea, zidiri 442 . 

2663. Peste coroane de rotiri solare 443 

Purtând în chipuri de adâncă mare 444 
Străluminata faţă a nămiezii 445 . . . 
Cât te iubesc, o, fulger al zăpezii 446 ! 

2667. Ce vioriu te spulberi în furtună 
Şi viscol ce pe tunete s-adună, 
Şi-n trâmbiţe de flăcări purpurii 
Te desfăşori în rafale faldurii (argintii) 447 , 

2671. Când violete, aurii, când verzi 448 ... 

. . .O, duhul meu, e vremea să te pierzi 
In norii grei de neguri ai luminii 449 , 
In bezne, în explozii şi în crinii 450 ! 



440 Omul, creaţia lui Dumnezeu, între nimic... şi sferele luminii 
dumnezeieşti. 

441 Aştept să văd din nou slava Ta, Dumnezeul meu! 

442 Se referă la ceea ce vedea în lumina dumnezeiască necreată. 
43 Locuitorii împărăţiei lui Dumnezeu. 

444 Lumina dumnezeiască. 

445 Ibidem. 

446 Ibidem. 

447 Despre aspectele luminii dumnezeieşti văzute extatic. 

448 Despre culorile luminii dumnezeieşti văzute extatic. 

449 t-» 

Dumnezeieşti. 
450 Vederilor extatice. 



101 



2675. Ce înfloresc pe limpedele timp 
în zare şi-aurore pe Olimp 451 . . . 
Că pasul meu s-afundă în noroi 452 , 
Şi tot mai greu mi-e zvâcnetul spre voi 453 , 

2679. Căci răsărind din bezne în efluvii 454 , 

Voi, margini 455 peste marginile lumii. . . 
Că nu mă recunosc în tot ce-a fost 
Cu minte, cu simţire sau cu rost! 456 . . . 

2683. Nu, nu sunt eu cel ce trăiesc şi simt 51 , 
Şi mă îmbrac în trup şi în mormânt! 
Nu sunt nici vis, şi nici întruchipare, 
Nu sunt nici fulger, nici nisip, nici mare 45 *, 

2687. Ci Cel ce iscă din tării, tării 459 . . . 

Sunt duh din Duh 460 ce umblă printre vii! 



451 Şi aici Olimpul păgân e un sinonim al împărăţiei lui Dumnezeu, 
pentru că el exprimă înălţimea dumnezeiască. 

452 î ~ 

In păcate. 

453 Spre lucrurile dumnezeieşti văzute extatic. 

454 Lumina dumnezeiască. 

455 Infinitatea luminii dumnezeieşti. 

456 Ştiu că ceea ce am văzut în mod extatic nu poate fi niciodată 
închipuirea mea ci ridicarea la vederea celor ale împărăţiei lui 
Dumnezeu. 

457 Aceste descoperiri dumnezeieşti. Adică nu le văd prin puterea 
mea proprie, ci prin harul lui Dumnezeu. 

458 Cele pe care le văd în slava lui Dumnezeu. Ele nu au nimic de-a 
face cu lucrurile terestre, create... chiar dacă, pentru a le exprima, mă 
folosesc de cuvinte umane. 

459 El, Dumnezeu, îmi dă să le văd pe acestea. 

460 Sunt un om înduhovnicit prin harul Sfântului Duh. 



102 



Lume 



2689. Tu, frumuseţea plângerii sub stele 461 , 
Iubire dăruită strop cu strop, 
In biruita inimă te-ngrop 
Şi mă împac cu visul morţii mele 462 . . . 

2693. Te-am adunat din vifore, din ploi, 

Din farmec de-nserare sus pe creste, 
Din răsărit de soare, din noroi, 
Din răbufniri, din liniştea de-apoi. 

2697. Că tu eşti în afară forţă pură 463 
Şi sui din noi învolburare, blând, 
Hrănind cu dor un suflet tot flămând 464 
Ca să rămâi de-a pururi în făptură. 



461 Lumină dumnezeiască, cea pentru care m-am nevoit şi am plâns 
toată viaţa! 

62 Mă împac cu gândul că voi muri. ..la un moment dat.. .deşi ştiu că 
voi fi viu duhovnic este. 

63 Lumina dumnezeiască. 

Tot mai flămând, mai avid după vederea slavei lui Dumnezeu. 



103 



Cum să ador? 465 



2701. Cum să ador copila 466 ce-nfloreşte 
Ca mitul pentru miile de ani? . . . 
Ea fulgeră, pluteşte, se roteşte 467 . . . 
De vreme supţi rămânem, trişti şi vani 468 . 



465 Titlu stabilit de către noi. 



6 Cum să ador femeia în locul lui Dumnezeu, când această adoraţie 
e sortită eşecului? 
467 Ea ne halucinează mintea, ne face să ne îndrăgostim de ea. 

68 însă fără Dumnezeu toată viaţa noastră e fără sens, e plină de 
deşertăciuni. 



104 



Viaţă 



2705. Tu soarbe-mă-n privirea ta 
Iar eu izvor de apă-n tine 469 
Să curg în susur de lumină 470 ; 

2708. Eu vis să-ţi fiu, soare şi stea 
în trup, în lacrimi şi suspine 
Pe care fruntea ţi se-nclină. 

27 1 1 . Şi să ne pierdem în vecii 
Sclipind surâsuri de copii, 
Mireasă pururea să-mi fii. 

2714. în văluri 471 să ne risipim, 
Din ele iar în trup să fim, 
Născându-ne să tot murim! 472 . . 



469 Un dialog cu soţia sa preaiubită. 

470 Lumina dumnezeiască. 

471 în valurile luminii dumnezeieşti. 

472 



Născându-ne în cer, prin vederea slavei Sale, să tot murim 
păcatului şi modului de a gândi al acestei lumi. 



105 



Mireasă si mireasmă 473 



To the light my bride 
To my bride the light 474 



2717. Mireasă şi mireasmă 
De vis şi limpezimi 
In pura ta-ncântare 
Mă cheamă să nuntim 475 . 

272 1 . Aş vrea să pice-n zarea 
Prea albă a schimbării, 
Tânără, scăldătoarea, 
Dantelărie-a mării. 

2725. Cuprinsă de lumină, 
De soare-mpurpurată 
Şi pururea virgină 
Tu, formă prea curată! . . . 

2729. Iar eu mereu visare 476 
în jurul tău, cu norii 477 , 
Furtună şi ninsoare 478 
Arcuş să fiu viorii 479 . 

2733. Ce cântă-n haina veche 480 
A trupului ce floare 
Ar vrea mereu să fie 
Sorbită-n timp ce moare! . 



473 Titlu stabilit de către noi. 



474 Moto în limba engleză: „Lumina este mireasa mea şi mireasa mea 
este lumina". Se referă la lumina dumnezeiască, la slava lui 
Dumnezeu. 

475 Se adresează luminii dumnezeieşti. 

476 Să contemplu mereu frumuseţea slavei Tale, Doamne! 

477 Slavei dumnezeieşti. 

478 Aspecte ale luminii necreate văzute extatic. 

479 Său fiu un arcuş al vieţii dumnezeieşti. 
Adică: în cuvinte umane. 



106 



2737. Tu glas măreţ al mării 
Şi spumă a ninsorii, 
Mireasă din tării 
Te-aştept să vii, să vii! 481 . . . 

274 1 . In inimă coboară 

Mireasmă şi fecioară 482 , 
Să m-adâncesc în duh 483 
Pierzându-mă-n văzduh! 484 . 



481 Adresare către lumina dumnezeiască. 



482 Lumina dumnezeiască e, în acelaşi timp, şi mireasma vieţii 
dumnezeieşti cât şi mireasa curată a inimii sale. 

483 în vederea extatică. 

484 în lumina dumnezeiască a împărăţiei Sale. 



107 



Românie 



De la Nistru pân ' la Tisa 485 



2745. Românie floare 

Glie, mândru soare! . . . 
Soare pe pământ 
Vesel şi rotund 
Cu părul cărunt 
Şi trecutul crunt... 
...Cine te-a rănit 
Moară nenuntit. 
Cine te-a ciunti 
N-ar mai putrezi... 
Că te port în vis 
Cerului deschis, 
Soare sfânt, rotund 
Naltului profund. . . 
Că nu pot muri 
Nici a putrezi 
Până când, fecioară, 
Stelelor vioară 
Nu vei fi rotundă 486 
Naltă şi profundă! . . . 

2765. . . .Umbrele din veac, 
Tot poporul dac 
Strigă şi veghează, 
Caii lor nechează. . . 
Cercul lumii trace 
Peste nori se face, 
Curcubeu pe are 487 
Din apus la mare, 
Bântuie ca focul 
Căutându-şi locul 
Auzim. . .ne cheamă 



4 Mihail Eminescu, Doina. Aici găsiţi textul integral: 
http://ro.wikisource.org/wiki/Doina. 

486 întreagă, deplină. 

487 Pe aria pământului românesc. 



108 



Iar fecioara mamă. 
România floare, 
România soare, 
Stea nemuritoare! . 



17 ianuarie 1977 



109 



Tu priveai încremenită' 



Un tremur te-a cuprins, 
Cutremur prea adânc Z 489 



2780. Tu priveai încremenită, 
Chipul tău mă despica 490 , 
în oglinzi de sori, risipă. . . 
în adânc de zori sorbită. 

2784. Frăgezime sfânt iubită 

Cum pătrunzi şi luminezi 491 , 
Margine nemărginită 
Despletită îmbrăţişezi! . . . 

2788. Clar ai tremurat în plâns 492 
Nevăzut, înmărmurit, 
în răstimp, de clipe nins 493 , 
Peste timp 494 , neauzit 495 . 



Titlul a fost stabilit de către noi. 

489 Probabil motoul e iarăşi o citare dintr-un poem, tocmai de aceea 
nu l-am inclus între versurile personale ale autorului nostru... Nu ştim 
însă ale cui sunt aceste versuri. 

490 Se referă la soţia sa. 

491 Se referă la lumina dumnezeiască. 

492 Se referă la sine. 

493 Din când în când am fost nins de lumina dumnezeiască. 
94 Am văzut slava Ta mai presus de timp, în veşnicie. 

495 Nimeni nu m-a auzit şi nimeni nu m-a văzut, aşa după cum eu 
doream. 



110 



Spadă şi corăbii 



2792. Cruntă moarte, crunte chinuri 
Şi groază-n sufletul străpuns 
Şi de îngheţuri şi suspine 
îngrămădite, n-aţi apus! . . . 

2796. Din nou vă-ntâmpin sindrofia 
De vicleşuguri şi abis 496 . . . 
. . .Tresaltă-n piept azi bucuria, 
Spre cer 497 mi-e sufletul deschis ! . . . 

2800. Cămaşa zdrenţuită de-altădată 

în platoşă de aur mi se schimbă 498 ; 
Noi lumi pe zarea-ntunecată 
Apar, iar fulgerul mă plimbă 499 ! . . . 

2804. Şi trec prin fulgerări de săbii 
Cu sufletul ureche-n trup, 
Prin care-alunecă-n scântei corăbii 
Pe valuri ce vibrează ne-ntrerupt 500 . 



406 



Se referă la ispitele demonilor. 



497 Spre vederea slavei Sale. 

498 Mă umplu de slava lui Dumnezeu şi mă arăt biruitor în lupta 
duhovnicească. 

499 a 

Aspecte extatice. 
500 Ibidem. 



111 



Fiecare vârstă 501 



a-co 



Dorinţa mea în tinereţe era să absorb totul 502 . Eram 
un vârtej, un sorb 503 ce atrăgea totul spre sine. îngrozitor 
egoism?! Nu! 

O sete înfrigurată, colosală, ca aceea a gurilor de 
abis ce înghit universuri. Totul se prăvălea şi îl prăvăleam 
spre mine. 

Cronos 504 , în tinereţe, îşi înghiţea copiii. împărăţia 
care creşte, calcă fruntarii în picioare, caută să absoarbă tot 
ce-i stă înjur. Mă regăsesc în ciocnirile şi colapsul cosmic. 

E firea? E sufletul? Amândouă se îmbrăţişează, 
frângându-se, pulverizându-se. 

Apoi vine, se întinde pustiul şi liniştea şi apele 
tăcerii... Creşte umbra, pâlpâie fulgerarea de ziuă a 
scânteierilor abisale. Undele se leagănă pe întinsori şi cresc 
în valuri şi talazuri. Furtuni ce s-ar agăţa de înalturi 
albastre şi pure, cu braţe goale, înspumate! 

Cine tinde să se aprindă de întretăierile desfăşurării 
existenţelor şi forţelor afunde, care greu se lasă vederii şi 
receptării? Dorinţă! 

Răbufnirile de forţă se leagănă în cădere. încep să se 
complacă în sfărâmare şi alunecare. Atunci se nasc graţiile 
zvelte, jucăuşe, zglobii de farmec, în strălucirea 
prospeţimii aspectelor, care se trezesc la viaţă. 

Tind să se cunoască şi dau de raţiune. Mărul se 
coace, e cunoaştere şi vrea să putrezească, ca o adormire 
împăcată, jertfă necurmată pentru sămânţa vieţii. 



2808. Când te chem 505 
Eu mă dezmierd 
Printre gene mi te pierd! 
Numai ochi 



501 Titlu stabilit de către noi. 



502 Să asimilez cât mai multe lucruri si să am cât mai multe 



experienţe. 

503 Parte co 

504 Aseved 

505 Se referă la lumina dumnezeiască. 



503 Parte componentă a unui motor de scos apă. 
04 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Cronos. 



112 



Mi-arzi în amiezi 

Şi-n adâncul meu visezi! . 



113 



Sonet 



2814. Ce arderi 506 în ceruri mi s-arată, 
Când Serafimii cântec izvorăsc 
Şi-naltă melodie întrupată 
în ei şi în afară risipesc! 507 . . . 

2818. Dulce îmbăiere cum te cheltuiesc, 
Imbuj orare în argint scăldată, 
Când fulgere prin inimi se-mpânzesc 
Minune arzi de-acum înmiresmată! . . . 

2822. De când te-adăst 508 ivire să te sorb, 
Şi tot mă-ntreb de ce rămân în lut, 
De ce am trup întunecat şi orb, 

2825. Când mi-a fost dat lucirea 509 să-ţi sărut 
Din universul mut şi negru corb, 
Gigantic, în explozii, dar tăcut. . . 



506 Ce vederi dumnezeieşti. 

507 Descrieri extatice. 



508 De când caută să te cuprind, lumină dumnezeiască! 

509 Strălucirea luminii dumnezeieşti. 



114 



Lumină 



2828. M-ai făcut tremur de lumină 510 
Pe infinite, dragi oglinzi 511 , 
Fecioară, viaţă-n veci, lumină, 
Te laşi la piept să mă cuprinzi. . 

2832. Din miezul alb şi luminos, 

în lacrimi chipul sfânt ţi-1 sorb! 
în susur dulce, drăgăstos 
în inimă, în fluviul orb. 

2836. Te-ai desfăcut zâmbind pădure 
Cu ascunzişuri de demult. 
Senină frunte, dulce gură, 
Din ochi curgând adânc şi mut. 

2840. Nalt, argintie şi ca zarea 
De străvezie, fluturai, 
De-o nevăzută scuturare 
Şi erai toată numai grai! 512 . . . 

2844. De-atunci, ca-n soarele amiezii, 
Te scalzi în sufletul meu trist 
Şi-n fulgerările zăpezii 513 
Te-aş vrea oglindă întru Christ! 

2848. Iar dacă taci, te adânceşti 
în taină fără de-nceput 
Şi susurând te dăruieşti 
Cu orice clipă renăscând. 



510 M-ai făcut să mă înfior dumnezeieşte în lumina Ta, Doamne! 

511 Amănunt extatic. 

512 Doamne, Tu mi-ai vorbit prin slava Ta, m-ai învăţat cele 
dumnezeieşti! 

CIT 

Amănunt extatic. 



115 



Sonet 



2852. Neîncetat săgeţile mai cântă 
Şi aripile se aprind de zbor 
Din dragoste în inimă se-mplântă 
Şi fulgerele luminează-n nori 514 . . . 

2856. Dar umbre cad pe linii care mor 
Ciudate forţe formele încântă 515 . . . 
Se pierde-n noapte un adânc izvor 
Iscând în zare flacără mai sfântă! 

2860. Nu ştii sau bine ştii tăcere 

Când om, viu se prăbuşeşte-n tine; 
O mângâiere în nemângâiere. . . 

2863. Rotire naşti sub stele din suspine 
Mai sus de vis o formă care cere 
Din veci de veci pe Dumnezeu în mine! 



514 Ibidem. 

M5 Mă halucinează cele ale acestei lumi. 



116 



Rotire 



2866. Rotire-n eu! 516 . . .De-a pururi Dumnezeu 
De n-ai fi Tu, de ce-aş fi euV. 511 

2868. De n-ai fi apă, ce izvor ar curge? 

De n-ar fi darul 518 , ce ne-ar mai străpunge?! 

2870. Iubire de n-ar fi, cum să iubim? 
Setea' nchinării cui s-o dăruim?! 

2872. Tu, frumuseţe, de-ai fi doar în afară 
N-ar mai vorbi arcuşul pe vioară. 

2874. Viteazul, vitejiei crunt mormânt 
Ar fi, de n-ar fi suflet blând. . . 

2876. Căci toţi ne înălţăm să dăruim 

Şi moartea-n strălucire 519 s-o primim! . . . 

2878. Că nu-i veşmânt mai neasemuit 
Ca bucuria-n ceasul preamărit, 

2880. Când laşi o haină vremuită-n lut 520 
Şi intri duh 521 în Duhul nenăscut! 

2882. De-a pururi răspândindu-te în nori 
Viori ai cântătorilor fiori! 

2884. Din duhul călător acum pe ape-n 

Culori 522 , de Dumnezeu tot mai aproape! . . . 



516 



în propriul meu sine...e rugăciunea neîncetată. 



517 Dacă nu exişti Tu, Creatorul meu, cum să există eu, dacă sunt 
creaţia Ta?! 

518 Harul dumnezeiesc, lumina dumnezeiască. 

519 întru slava lui Dumnezeu. 

520 Trupul. 

5 l Ca suflet îndumnezeit. 
22 Care vede lumina dumnezeiască în culori dumnezeieşti. 



117 



Naştere şi moarte 



2886. Din ne-nceput să nască ne-nceputul, 
Din nou născut să nască nenăscutul, 
Şi bucuria să se frângă-n timp. 
Să curgă-n val nectarul 523 din Olimp 524 ! 

2890. Pe adormirea zeilor 525 să cresc, 
Născut din om înaltului ceresc, 
Şi frăgezimi înmugurind în vreme 
Şi-mi freamătă când viforul îmi geme, 

2894. Să mă-nflorească peste cer sticlos 526 
Să mă pătrundă veşnic pân' la os, 
Căci mă păstrez din lume unic dor 
Ca fulgerul, ca trăznetul să mor 527 . . . 

2898. . . .De mi-a fost viaţa mult cunună grea 
Râvnesc o moarte pe măsura mea! 
Mi-aşa de drag din fulgere să cânt 528 
Din viforul zăpezii 529 s-am veşmânt, 

2902. în zările de umbre şi de vid, 

In flăcări vii de aur să mă-nchid. 

Şi din explozii să ţâşnesc aieve, 

Şi prunc să sug la sânul universului Eve 530 , 

2906. Să fiu ca timpul într-un spaţiu nud 
Şi tot ce nu s-aude să aud! . . . 



523 Lumina dumnezeiască. 



524 Pentru a treia oară foloseşte Olimpul cu semnificaţii teologice, 
aici indicând împărăţia lui Dumnezeu. 
25 Folosit în mod teologic, pentru a-i indica pe Sfinţii lui Dumnezeu. 

526 Plin de lumină dumnezeiască. 

527 Şi a adormit rapid, după cum a vrut... 

28 Din lumina dumnezeiască, din împărăţia lui Dumnezeu. 

529 Luminii dumnezeieşti. 

530 împărăţia lui Dumnezeu, care e maica noastră, a tuturora. 



118 



Transfigurare 



2908. Contopire-n Cel de sus 531 

Mi-a fost dată-n viaţă fiind, 
Duh în cerul lui Iisus 
Mi-a fost dat să mă aprind. 

2912. Soarele lucea-n cristale 
Infinit vibrând culoare 
'n viaţa flăcărilor sale 
De miresme roditoare. . . 

2916. Şi sosind al nunţii ceas 532 

Frăgezimi plăpânde-n. . .mers, 
Dulce înapoi s-au tras 
Ne-ncăpând în ritm şi vers! 533 . . . 

2920. Trupul încă nedeprins 

Cu fiori prea sfinţi, prea puri, 

Poarta Raiului mi-a-nchis 

- „Cerul n-ai să poţi să-nduri!". 

2924. Suflete-n adânc pierdut 
Fermecat de tot ce-apare, 
Ia-o iar de la-nceput, 
Caută transfigurare! . . . 

2928. Lutul pur să-ţi ardă-n soare, 
O pădure ce suspină, 
Când miresme poartă-n floare 
Şi în boare de lumină. 

2932. Fulgere, sclipiri albastre 

Lasă-le-n priveghi pe cale. . . 
In îngenuncheri sihastre. . . 
Fă din trup o lumânare 534 ! 



531 Afundare în slava lui Dumnezeu. 
32 Al vederii dumnezeieşti. 



v3 Nu am putut să explic, în poemele şi în paginile mele de 
confesiuni extatice, aşa după cum mi-aş fi dorit, experienţele mele 
mistice. 



119 



2936. Trupul duh viu, solitar, 
Bântuit de strălucire 535 
Şi învăluit de har 
Să-nflorească-n nemurire 536 !. 

2940. Glasuri sună în pustii: 
- „Cât iubirea mai e vie, 
Fragezi, dulci, veniţi copii, 
Morţii toţi au să învie!". 



534 Care să fie plină de lumină dumnezeiască şi astfel să se 



spiritualizeze continuu. 

535 A luminii dumnezeieşti. 

536 în viaţa veşnică pururea fericită. 



120 



Havuz 



2944. Ai în voce o vioară 
Ce vibrează-n infinit 
Iar în chip de primăvară 
Al izvorului argint! . . . 

2948. In seraficul cristal 
Veşnicia s-a oprit, 
Iar sufletul meu val 
Se cutremură-n sclipit 537 . . . 

2952. Ritm şi văz crescu-n auz, 
O aromitoare boare, 
Cu miresme de nespus . . . 

2955. Trupul viu învie-n Soare 538 
Ce ţâşneşte . . . O . . . havuz 
De lumi noi, nepieritoare! 539 . 



537 în lumina dumnezeiască. 

538 în Dumnezeu. 



539 Ţâşnire, în slava Sa, de noi universuri dumnezeieşti. 



121 



Epilog 



Astronomul 540 englez Fred Hoyle 541 este cel care a 
susţinut teza naşterii materiei, a apariţiei de noi galaxii din 
neant. 

„Energii necunoscute generează universul". 

Acestea sunt energii care se manifestă pe planul 
fizic-material. In planul spiritual se întâmplă fenomene 
asemănătoare. 

Energii spirituale - care vin nu din neant ci ca un dar 
dini de la Dumnezeu, din esenţa divină - se nasc şi se 
dezvoltă lumile luminii. 

Şi asemenea naşterii unei galaxii, care poate 
constitui un univers, spiritul individual se poate dezvolta 
până la stadiul de a conţine un univers spiritual, un cer, 
analog cuvintelor lui Iisus: „Eu în voi şi voi în Mine!" - 
Dumnezeu în om şi omul în Dumnezeu - îndumnezeirea 
omului! 

De ce oare nu credem?. . . 

De ce ne mai întrebăm!... Omul respinge această 
realitate, această promisiune, această sarcină!... 

De ce oare?!... 

Este evidentă realitatea forţei şi a energiei spirituale. 
Este evidentă posibilitatea îndumnezeirii. De ce oare omul 
o respinge? ! 

Ce mândrie, ce neîncredere oarbă, ce îngustime 
spirituală îl constrânge să nu încerce drumul, ascensiunea 
în spirit? 

Ştiu: am evidenţa rezultatelor obţinute. Nu mai este 
vorba nici de credinţă, nici de certitudini raţionale, ci este 
vorba de evidenţe sensibile, obiective, care s-au confirmat 
prin simţuri spirituale elevate: văz, auz, miros, pipăit; prin 
funcţiile sufleteşti ale raţiunii, afectivităţii, sensibilităţii, 
iubirii, iluminării şi prin intuiţii directe. 



540 în manuscris, Epilogul era ultima secvenţă a părţii întâi, a 
secţiunii rezervate prozei şi trebuia să fie la pagina a 22-a a ediţiei de 
faţă. 

Dar cum ultima propoziţie a secvenţei anterioare Epilogului vorbea 
despre faptul, că iniţiază partea poetică, tocmai de aceea am decis 
mutarea lui aici, deşi partea poetică nu e totalmente poetică, după 
cum s-a văzut, ci are şi pasaje de proză în cadrul ei. 

541 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Fred_Hoyle. 



122 



Iată că, prin exerciţiu, prin credinţă, rugăciune şi 
practicare a virtuţilor, prin asceză creştină, am obţinut 
întărirea spiritului, apariţia luminii în inimă, apoi în dreptul 
plexului. 

Lumina s-a extins ocupând, rând pe rând, toate 
părţile corpului, apoi a luat în stăpânire şi ambientalul. 

O luptă deosebită, înspăimântătoare, a constituit-o 
cucerirea inimii, care se găsea în stăpânirea întunericului, 
întunericul lupta, dar bezna a cedat pas cu pas. 

Au fost jertfe şi sacrificii sufleteşti (ca în orice 
luptă). Apoi inima s-a luminat de crucea lui Iisus, de cercul 
şi sfera de lumină. Curând, obosind inima, am mutat sfera 
luminoasă spre piept, spre plex 542 . 

A doua grea luptă a fost pentru biruinţa capului. In 
numele lui Iisus am obţinut biruinţa inimii. Dar la biruinţa 
capului a fost nevoie şi de mărirea iubirii sau, mai bine zis, 
împlinirea iubirii lui Iisus, în numele Tatălui şi a Duhului 
ceresc, care mi-a adus stăpânirea luminii în fiinţa mea 
trupească. 

In această perioadă în care s-a produs instaurarea 
luminii în tot corpul şi în jurul meu s-au succedat 
înfrângeri în spiritul individual, care, uneori, credeam că 
îmi vor frânge echilibrul armoniei spiritului. 

Lupta se desfăşura în mod concomitent, pe mai 
multe planuri, în fracţiuni de timpi şi spaţii 
incomensurabile şi, uneori, infinitezimale. 

Diversificări, plenitudini şi amplitudini cu deschideri 
de timpi şi spaţii, sub lumini de fulgere şi tot atât de 
fulgerător de repezi în succesiune. 

Totuşi eram urmărit, sâcâit permanent şi 
deznădăjduitor, de foste ameninţări dezechilibrante, de un 
spirit negativ care se opunea revelaţiei luminii în fel şi chip 
- dar numai în timpul rugăciunii. Era ghimpele lui Pavel 
Apostolul. 

Cu ajutorul Duhului Sfânt lumina s-a răspândit în 
preajmă, în jurul meu, iar spiritele întunericului au dispărut 
aproape total, cu excepţia unor iscusite şi perfide apariţii, 
evenimente pe care repede le distingeam de unde vin. 

Aşa am început să văd în lumina spirituală mai clar 
decât în lumina solară! 



542 Prin însemnarea, în forma crucii, a plexului şi prin rugăciunea 
continuă. 



123 



Cuprins 



Introducere (3) 

Teurgie (4-121) 
I 

1. Despre feciorie (5-6) 

2. La communication des anges (7) 

3. Reîntoarcere (8-9) 

4. Experienţe şi viziuni din trecut (10-21) 

II 

1 . Nemurire (22-23) 

2. Creaţie (24-26) 

3. Dacă (27) 

4. Acolo (28) 

5. Extaz? \...(29) 

6. între viaţă şi cer (30) 

7. Măria (31) ' 

8. Conştiinţă (32) 

9. Slavă (33) 

10. Apă vie (34; 

1 1 . Fragment (35) 

12. Patriei (sonet) (36) 

13. Mângâiere (37) 

14. Uimire (38) 

15. *** 543 (39) 

16. Dacă (40-41) 

17. De dincolo priveşti (soţiei mele) (42-43) 

18. înflorea Prunc (44) 

19. Duh Sfânt (45-46) 

20. Nemurire (47) 

21. Duh în Duhul (48) 

22. Rugăciune (49) 



543 



Reprezintă indicarea unui fragment de text fără titlu. 



23. Petală de floare (50) 

24. In ţara mea (51-52) 

25. Speranţă (53) 

26. Dumnezeu (54) 

27. Gânduri (55) 

28. Viaţă (56) 

29. Lumini (57) 

30. Ex nihilo (58-59) 

31. ***(60j 

32. Credinţă (U/j 

33. Speranţă (62) 

34. Arhanghelul Mihail (63j 

35. Geţii (64) 

36. îndemn (65) 

37. In lumină fddj 

38. Biruinţa luminii-Biruinţa lui Dumnezeu (67-68) 

39. Trezire (69) 

40. Viziuni (70-71) 

41. Templului viu, de flacără-n pustiu (72-73) 

42. „Eli, Eli, lama sabahtani!" (74-75) 

43. Mister (76) 

44. Lumină (77J 

45. *** (7#) 

46. Dar (79) 

47. *** (S0j 

48. Comoara mea (81) 

49. Ţară-n lumină (82-83) 

50. Sihastru (84-SJj 

5 1 . Zalmoxis (86) 

52. Ce să chem? (87) 

53. Tema arborelui la Valery (88-89) 

54. Unde sunteţi? (90) 

55. Realul (91) 

56. La vad (92) 

57. Arderi (05J 

58. Tinereţe (94) 

59. Cunoaşterea (95-97) 

60. Suiş (05J 

61. Universuri pulsatorii (99) 

62. *** (100) 

63. Omul (101-102) 

64. Lume (703j 

65. Cum să ador? (104) 



66. Viaţă (105) 

67. Mireasă şi mireasmă (106-107) 

68. Românie' (1 08-1 09) 

69. Tu priveai încremenită... (1 1 0) 

70. Spadă şi corăbii (111) 

71. Fiecare vârstă (112-113) 

72. Sonet (114) 

73. Lumină (115) 

74. Sonet (116) 

75. Rotire (117) 

76. Naştere şi moarte (118) 
77 '. Transfigurare (119-120) 
78. Havuz (727; 

Epilog (122-123) 



© Teologie pentru azi 



Cartea de faţă este o ediţie online 

gratuită şi e proprietatea exclusivă a 

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş. 



Ea nu poate fi tipărită şi 

comercializată fără acordul său 

direct. 




Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş 



Teologie pentru azi 
Toate drepturile rezervate
Internet Archive Audio

Featured

Top

Images

Featured

Top

Software

Featured

Top

Texts

Featured

Top

Video

Featured

Top

Mobile Apps

Browser Extensions

Archive-It Subscription

Save Page Now

Full text of "Fericitul Ilie vazatorul de Dumnezeu, Opere complete, vol. 2 (2010)"

See other formats
